Rusia
Despre Rusia, declarațiile lui Vladimir Putin, Serghei Lavrov, relațiile Rusiei cu alte state, cu SUA, UE, NATO, România, Moldova, armament, conflicte, relații bilaterale, economice, livrări de gaz

Un alt Dostoievski - satiric sarcastic și autor de romane polițiste

© penzu.comФедор Достоевский
Федор Достоевский - Sputnik Moldova-România, 1920, 11.11.2021
Urmăriți-ne pe
Întreaga lume sărbătorește 200 de ani de la nașterea lui Dostoievski - probabil, cel mai faimos și popular scriitor rus.

Pavel Surkov

Astăzi Fiodor Mihailovici este mai actual ca niciodată. Nu atât ca moralizator, cât ca satiric sarcastic și principalul autor de romane polițiste al secolului al XIX-lea.
Oamenii de știință și publiciștii, descoperind natura lui Dostoievski, se concentrează destul de des pe latura morală și socială a operei sale.
Dar latura beletristică, și uneori satirică, a fost lăsată în afara cercetării profesionale. Printre altele, fenomenul scriitorului, inclusiv recunoașterea sa la nivel mondial (Dostoievski este unul dintre cei mai traduși și, în consecință, mai lizibili clasici ruși), se bazează în mare parte pe intriga operelor sale.
Fiodor Mihailovici înțelegea perfect acest lucru, alegând pentru romane una dintre cele mai populare și până astăzi forme literare. La urma urmei, dacă te uiți la asta, majoritatea lucrărilor sale sunt, în esență, istorii polițiste, cu o intriga incitantă.
Рисунок Федор Достоевский - Sputnik Moldova-România, 1920, 11.11.2021
Societate
Casa Rusă din București, eveniment special cu prilejul aniversării lui Dostoievski
De exemplu, „Crimă și pedeapsă” – nu este doar un roman polițist, ci o relatare despre anchetă și pocăință, un prilej de a privi situația prin ochii unui criminal: autorul ne transpune de fapt în conștiința lui. Și asta se întâmplă cu mult înainte de apariția romanului „Uciderea lui Roger Ackroyd” de Agatha Christie, primul detectiv scris din perspectiva persoanei care a comis crima.
Pe de altă parte, Dostoievski pur și simplu, în virtutea talentului său literar, creează un astfel de text figurativ, încât nu numai că înțelegem motivația lui Raskolnikov, ci chiar ajungem să ne regăsim în lumea lui specifică și percepția lui.
Exact la fel se întâmplă și în alte romane: „Idiotul” este un roman polițist în care vedem cum ucigașul Rogozhin se apropie de săvârșirea unei crime, cum o serie de evenimente duc la un punct ireversibil. „Demonii” este o narațiune incredibil de sofisticată despre o grupare teroristă. „Frații Karamazov” este un detectiv criminalist perfect adaptat, în care fiecare dintre personaje are un motiv pentru uciderea tatălui său.
Desigur, un critic literar cu experiență poate aprecia acest punct de vedere ca fiind unul superficial, atunci când aspectele morale și filozofice ale operei sunt umbrite de intrigă. Dar cititorul urmărește, în primul rând, intriga, profunzimea gândirii autorului i se dezvăluie treptat. Și priceperea lui Dostoievski ca creator al subiectelor intrigante nu este deloc pusă la îndoială.
El însuși înțelegea perfect acest lucru și, uneori, decidea să se răfuiască cu adversarii în operele sale. Iată anume aici se manifesta complet necunoscutul Dostoievski: un satiric sarcastic, cu limba incredibil de ascuțită, dar în același timp nu mai puțin profund.
De exemplu, „Crocodilul” este o povestire amuzantă. Se descrie cum un funcționar mărunt a mers la menajerie, a tachinat o reptilă acolo, iar ea a luat și l-a înghițit. Drept urmare, eroul povestește din gura animalului - îi este confortabil, cald și bine acolo în interior.
Simpozionul internațional Dostoievski și filonul creștin de creație - Sputnik Moldova-România, 1920, 29.09.2021
Relațiile româno-ruse
Davydov: amplu proiect dedicat aniversării lui Dostoievski
Autoritățile pot bănui orice: nu cumva, Doamne ferește, el s-a ascuns el în gura crocodilului urmând anumite tendințe liberale? În imaginea unui astfel de funcționar - slab, iritant, cu ochelari, contemporanii, desigur, au văzut o parodie diabolică a lui Cernîșevski.
Dostoievski s-a apărat împotriva acuzațiilor în „Jurnalul unui scriitor”, asigurând că nu a avut în vedere pe nimeni concret. Și aici merită să-i dăm crezare clasicului - desigur, aceasta nu este o imagine care-l reprezintă anume pe Cernîșevski, ci mai degrabă una colectivă. O imagine a unui occidental mediocru, lipsit de discernământ în gândire cu privire la lumea reală. De aceea lui îi este comod și în crocodil. Drept urmare, el va accepta orice fel de existență. Și chiar și digerat de o reptilă va ieși sănătos și relativ nevătămat. Și din nou va începe să asigure toată lumea că știe cum ar trebui să fie totul aranjat în realitate.
Iuri Tînianov a găsit și parodia lui Dostoevski față de Gogol, din perioada „Pasajelor alese din corespondența cu prietenii”, presupunând că Dostoievski l-a transpus pe marele său predecesor în imaginea lui Foma Opiskin.
Un fel de „om literar cu pretenții” care ține prelegeri de istorie și visează cum se vor aduna la ele „treizeci de mii de oameni” (din nou, o parodie a minciunilor lui Hlestakov). „Moralizatorul colectiv” este o altă imagine criticată de Dostoievski. Faptul că unii văd în el trăsăturile regretatului Gogol nu este lipsit de temei.
Ionuț Țene - Sputnik Moldova-România, 1920, 22.07.2017
EDITORIALIST
Numele romanului "Demonii" de Dostoievski tradus greșit în română. Să înțelegem!
Sau scriitorul Karmazinov din „Demonii” - aici satira este aproape directă. El își citește povestirea „Merci”, care este plină de descrieri ale naturii, amintiri ale primei iubiri, nume ale diverșilor compozitori străini. Nu este de mirare că mulți văd acest erou ca pe o caricatură a lui Ivan Turgheniev, cu care Dostoievski a avut o relație complicată.
Pe față ei s-au comportat extrem de corect (Ivan Sergeievici i-a dat chiar și învinsului Dostoievski bani în credit - Fiodor Mihailovici i-a returnat cu mare întârziere). De multe ori scriitorii se tachinau reciproc: fie Turgheniev scria o epigramă pentru Dostoievski, fie Dostoievski îl certa. Dar după ce a citit „Demonii”, Turgheniev a rămas indignat: a văzut caricatura sa în Karmazinov. Și aici chiar și o împăcare formală a devenit imposibilă, deși Dostoievski a încercat să îmbunătățească relația.
Și toate aceste elemente ale biografiei lui Fiodor Dostoievski, care uneori nu sunt menționate în studiile „oficiale”, ne dezvăluie o imagine mult mai profundă și mai vie a clasicului. El se manifestă ca un moralizator reflexiv, strălucitor, pregătit pentru dialoguri pe tonuri ridicate, cu o putere incredibilă a intrigii. Chiar faptul că multor contemporani li s-a părut inconfortabil, ambiguu, controversat, vorbește despre relevanța sa mereu actuală.
Aceasta înseamnă că există aspecte ale operei sale care încă așteaptă atât un nou cercetător, cât și atenția cititorilor - și, în consecință, înțelegerea acestui fapt. Avem ce descoperi astăzi la Dostoievski și chiar putem să-l contrazicem. El însuși, în orice caz, era pregătit pentru asta și nu s-a sfiit de atacuri critice. Mai mult, le putea reflecta direct în textul lucrării. Stăpân al intrigii, ce mai e de spus aici!
Fluxul de știri
0
Mai întâi cele noiMai întâi cele vechi
loader
ÎN EMISIE
Заголовок открываемого материала