09:02 25 Februarie 2020
În direct
  • EUR19.32
  • USD17.85
  • RUB0.27
  • RON4.02
  • UAH0.73
    ANALIZE
    Sa primesc un link scurt
    52182

    Pe 17 ianuarie 1945, la ora 8 dimineața, primul care a intrat în luptă pe străzile Varșoviei a fost regimentul 4 al diviziei 2 infanteriei poloneze “Henryk Dombrowski”, condus de Jan Rotkiewicz (armata 1 poloneză).

    Autor: Serghei Varșavcik

    În aceeași zi, capitala Poloniei a fost eliberată de naziști. https://poland1944.mil.ru/

    Drumul dificil până în Polonia

    Ofensiva spre Varșovia, numită ulterior în istoriografie ca Operațiunea Varșovia-Poznan, a început cu trei zile mai înainte, pe 14 ianuarie 1954. Aceasta a fost parte a operațiunii strategice de proporții Vistula-Oder, desfășurată de forțele a două fronturi sovietice – Primul Front Belarus, sub comanda mareșalului Gheorghi Jukov, și Primul Front Ucrainean, condus de mareșalul Ivan Konev.

    Pe 12 ianuarie acțiunile militare au fost demarate de ostașii lui Konev, pe 14 – de cele ale lui Jukov. Militarii Armatei 1 a comandantului polonez  Stanislav Poplavsky făceau parte din trupele lui Jukov, care acționa în direcția Varșoviei.

    Pentru prima dată unități ale Frontului 1 Belarus s-au apropiat de Varșovia în iulie 1944. Însă atunci circumstanțele nu erau benefice pentru eliberarea capitalei poloneze de către soldații sovietici, în spatele cărora se află Belarusul eliberat și victoria asupra celui mai mare grup de forțe ale Germaniei “Centru”.

    Fiind originar din Varșovia, comandantul frontului, mareșalul Konstanty Rokossowski, polonez după tată (și belarus după mamă), era cel mai dornic dintre toți generalii Armatei Roșii să elibereze prima lui patrie. În același timp, el înțelegea foarte bine că trupele lui sleite de puteri, care au parcurs, luptând, peste 500 de kilometri, zdrobind zeci de divizii ale Wehrmacht-ului, că este nevoie de timp până la sosirea trupelor rămase în urmă, pentru a completa rezervele de muniții și alimente, pentru a gândi foarte bine viitoarea ofensivă.

    O aventură prost pregătită

    În același timp, conducerea guvernului polonez în exil de la Londra, în persoana premierului Stanisław Mikołajczyk și șeful organizației militare ilegaliste poloneze “Armia Krajowa”, Tadeusz Komorowski (porecla „Bur”) nu doreau să aștepte și pe 1 august 1944 au ordonat provocarea unei răscoale în Varșovia.

    Operația Iași – Chișinău
    © Sputnik / Владимир Гальперин
    Din punct de vedere militar, o revoltă neașteptată pentru inamic în interior, însoțită cu atacurile din afară, de regulă, contribuie la demoralizarea dușmanului, care este nevoit să lupte simultan în câteva direcții. Însă acest lucru este valabil doar dacă răscoala este legată strâns cu ofensiva generală și se supune unui comandament unic. În caz contrar, această inițiativă care este sortită eșecului.

    Inițiatorii răscoalei planificau în 3-4 zile să înfrângă garnizoana germană din Varșovia care avea 20 mii de militari, cu ajutorul luptătorilor brigăzii 1 de parașutiști a aliaților să readucă în oraș membrii guvernului în exil și să anunțe că capitala Poloniei se află sub autoritatea lor.

    Totodată, ei se așteptau că englezii și americanii le vor oferi ajutoare sub formă de arme, care vor fi aruncate cu parașute, și prin atacuri cu bombe asupra pozițiilor unităților germane. Acțiunile celor de la “Armia Krajowa” ignorau partea sovietică.

    Din cauza unei slabe pregătiri și spontaneități, răscoala nu a reușit să-și realizeze scopurile propuse, suferind pierderi semnificative. În același timp, în pofida faptului că unitățile Frontului 1 Belarus au fost supuși unor atacuri active cu tancurile nemților, Rokosovski cu aprobarea Cartierului Înaltului Comandament a încercat să vină în ajutorul varșovienilor (așa la Sud de Varșovia au avut loc câteva lupte cu tancuri; răsculații l-au fost parașutate gloanțe, medicamente, produse și mijloace de comunicare).

    Acapararea a două platouri strategice

    În august-septembrie 1944, trupele de pe front, inclusiv unitățile Armatei 1 Poloneze, de câteva ori au încercat să pătrundă în oraș, însă insuficiența de forțe și rezistența puternică a naziștilor, care și-au consolidat trupele, nu a permis realizarea acestui lucru. S-a reușit doar eliberarea localității Praga – aflat în suburbia Varșoviei, pe malul drept al râului Vistula și acapararea a două capuri de pod pe malul stâng -  Magnuszewski și Pulaski.

    Către octombrie 1944, luptele din jurul capitalei poloneze au trecut în categoria acțiunilor militare locale. În acea perioadă nemții au înăbușit răscoala și au luat 17 mii de prizonieri, inclusiv pe Komorowski. Aliații nu i-au oferit niciun ajutor real, iar desantul polonez a fost folosit nu în Varșovia, ci în Olanda, unde în operațiunea aeriană din Arnhem au fost trimiși în ajutorul colegilor britanici, aflați în încercuire.

    După înăbușirea răscoalei, ministrul Afacerilor Interne al celui de-al Treilea Reich, Heinrich Himmler, a ordonat demolarea tuturor clădirilor din Varșovia care nu pot fi utilizate în apărare. Distrugerea în masă a blocurilor, inclusiv celor istorice, a fost însoțită de construcția buncărelor și unor amplasamente durabile. În afară de aceasta, Varșovia a fost minată masiv de geniștii germani.

    Pregătirile discrete pentru ofensivă

    Până la începutul anului 1945, părțile se pregăteau de o bătălie finală, limitându-se la acțiuni de recunoaștere. Unul dintre participanții activi la aceste operațiuni a fost viitorul președinte al Poloniei, comandantul plutonului cavaleriei de recunoaștere, tânărul sublocotenent Wojciech Jaruzelski.

    Principalul adversar al Armatei Roșii în această direcție era armata a 9-a a Wehrmachtului, aflată sub comanda cavalerului ordinului Crucea Cavalerului cu frunze de stejar și săbii, generalul Smilo Freiherr von Lüttwitz.

    Comandamentul sovietic se pregătea intens de operațiunea grandioasă, care pentru Frontul 1 Belarus urma să înceapă cu o ofensivă, în primul rând, de la capul de pod Magnuszewski și Pulaski. Acolo, ferit de ochii inamicului, au fost amplasate trupe combinate și tancuri.

    Viteză și atac

    În cele din urmă, operațiunea Vistula-Oder a intrat în istorie ca una din cele mai rapide – spulberând apărarea germană cu tancurile, Armata Roșie a înfrânt în trei săptămâni 35 de divizii germane, a luat peste 150 de mii de prizonieri, a eliberat întreaga Poloniei (cu excepția fortărețele încercuite Breslau, actualul Wrocław, și Poznan, care au mai opus o rezistență o perioadă) și au înaintat spre Berlin. Walther von Lüttwitz a fost demis și judecat.

    În ceea ce privește Varșovia, soarta garnizoanei ei a fost decisă în patru zile, cu eforturile armatei de tancuri de la Garda I și II, precum și Armatei 5 de Atac, a 8-a de Gardă, 69, 47 și 33 ai armatei combinate. În fruntea ofensivei se aflau în permanență unitățile Armatei I Poloneze – tanchiștii, divizii de infanterie și ostașii pedeștri ai brigăzii de cavaleri. Traversarea Vistulei de către unitățile poloneze era însoțită de intonarea imnului național.

    Populația localităților eliberate întâmpina eliberatorii cu entuziasm, iar uneori cu neîncredere. Spre exemplu, în orășelul Piaseczno, aflat la sud de Varșovia, localnicii au încercuit mașinile blindate, arătând spre vulturii albi de pe tancuri. Nu le venea să creadă că sunt eliberați de soldații polonezi pentru că nemții afirmau că această armată nu mai există, iar Armata Roșie nu va cuceri niciodată Varșovia.

    Ordine nemțești și românești, semne de distincție, jetoane militare.
    © Sputnik / Miroslav Rotari
    Lupte intense au fost purtate în capitala Poloniei întreaga zi de 17 ianuarie. Succesul ofensivei a fost determinat de îmbinarea atacului direct asupra Varșoviei cu înaintarea unităților de tancuri în sânul grupării inamicului din Varșovia, după care nemții au renunțat să se mai opună.

    Pentru eliberarea Poloniei de sub ocupația germană și-au dat viața peste o jumătate de milion de soldați ai Armatei Roșii. Astăzi, 17 ianuarie, în cinstea ostașilor căzuți la Moscova vor fi trase focuri de artificii.

    În ceea ce privește decizia autorităților Poloniei de a nu serba eliberarea Varșoviei de fasciști, aceasta jignește memoria nu doar a soldaților sovietici căzuți, dar și a mii de polonezi care au murit în luptă cu ciuma brună a secolului XX.

    Tagurile:
    polonezi, soldați, Varșovia


    Știrile Zilei