00:55 21 Aprilie 2021
În direct
  • EUR21.69
  • USD18.00
  • RUB0.24
  • RON4.40
  • UAH0.64
    ANALIZE
    Sa primesc un link scurt
    2054160

    Europarlamentarul francez Hervé Juvin vorbește într-un interviu adresat cititorilor de limba română ai Agenței Sputnik despre locul României în Uniunea Europeană, dar și despre greșelile enorme pe care le face Bruxelles-ul prin politicile sale.

    BUCUREȘTI, 5 apr – Sputnik. Hervé Juvin este un mare eseist și scriitor francez, cu numeroase lucrări publicate de prestigioasa editură Gallimard, actualmente europarlamentar din partea partidului Adunarea Națională (fostul Front Național), formațiune condusă de Marine le Pen. Cărțile sale sunt dedicate transformărilor condiției umane, iar forța și succesul ideilor sale l-au propulsat în funcția de consilier al unor importanți lideri politici sau din mediul privat. În partea a doua a interviului acordat Agenției de Știri Sputnik, pentru cititorii de limba română, Hervé Juvin are un mesaj special pentru România, dar are și câteva opinii foarte dure la adresa Uniunii Europene

    România a devenit membru al UE în 2007. Ce mesaj aveți pentru publicul nostru român în ceea ce privește constrângerile și modelele impuse de Bruxelles? Ce ar trebui să evităm?

    Ca orice Națiune demnă de acest nume, le aparține românilor să știe ce este fundamental și ce ar trebui să păstreze, oricare ar fi prețul de plătit. Bruxelles-ul cumpără țările care aderă la Uniune, le cumpără identitatea, le cumpără independența, le cumpără valorile și credința. Polonia, Ungaria, Danemarca, Marea Britanie în felul său, toate au știut să spună că banii nu cumpără totul.

    România trebuie încă să își consolideze forma politică, cea de Stat-Națiune european. Dacă există vreun patrimoniu pe care România își datorează ei însăși și îi datorează Europei să îl păstreze intact, acesta este pădurea Carpaților, un adevărat plămân verde al Europei. Că vin din Austria, din Suedia, de peste Atlantic sau că este fapta unor români corupți, jaful pădurilor din Carpați, inclusiv sub pretextul producerii de biocarburanți, este mai mult decât o greșeală, este un atentat la ființa însăși a României. Guvernele care ar fi complice intereselor internaționale pentru a ascunde despădurirea în masă sunt trădătoare ale interesului național.

    Din aceeași perspectivă, România ar trebui să își folosească tradiția sa industrială bogată pentru a anticipa economia verde care va veni, și să își reconstruiască o industrie puternică, cu economie de CO2, hrănită de energie regenerabilă, cum ar fi cea nucleară, garanta capacității sale de a-și alege destinul. Liberă în Uniunea Europeană și liberă pentru Uniunea Europeană: aceasta este tot ce îi pot dori mai bun României care a avut întotdeauna legături privilegiate cu Franța, ca între surorile latine de la Est și de la Vest.

    Recent, Parlamentul European, for al cărui membru sunteți și Dvs., a declarat UE drept zonă liberă LGBTQ. Ce îi reproșați acestei politici impuse de Bruxelles care deranjează, de altfel, numeroase țări și națiuni?

    Ministrul francez al Afacerilor europene s-a deplasat recent în Polonia pentru a susține cauza militanților LGBTQ (în realitate, acum sunt LGBTQIA+, progresul nu încetează!). Această vizită a lui Clément Beaune în Polonia nu ridică probleme cu privire la cauza pe care el o apără, el are tot dreptul să o apere, ci este insuportabilă pentru că ea afirmă pretenția unui ministru francez de rangul doi de a impune legea în Polonia, ca și cum mișcarea LGBTQ  ar trebui să decreteze universalitatea moravurilor pe care le promovează! În Franța, căsătoria pentru toți nu pune nici o problemă, iar mișcarea ”Manif pour tous” nu a dat nici un rezultat politic. Dar alte Națiuni nu au aceeași istorie, același raport cu religia, cu tradiția, cu familia, și nu acceptă căsătoria pentru toți. În numele cărui adevăr superior să îi condamni și să vrei să le impui legi și obiceiuri care nu sunt ale lor? De dintotdeauna, colonialismul îmbrăcat în morală! Și mărturisesc că există o oarecare ironie să îi vedem pe cei care încurajează imigrația din țări dintre care unele practică pedeapsa cu moartea pentru homosexuali, cum apără cauza LGBTQ fără să simtă contradicția zdrobitoare dintre cele două atitudini!

    Dar atenție! Cei care se plâng de disoluția moravurilor trebuie să fie atenți la mișcările subterane, mult mai profunde, care ne conduc către un puritanism sufocant. Posibilitatea de a arăta totul devine repede obligativitatea de a arăta totul, și se termină în constrângerea de a mărturisi: cu cine, cum, de ce etc. Partea cea mai rea a Americii, ipocrizia puritană și moralismul înecăcios câștigă acum teren într-o Europă care se credea protejată: ieșirea din catolicism are și acest preț de plătit.

    În spatele unei pretinse ”eliberări”, capcana se închide deasupra celor care au dorit în mod naiv să beneficieze de o instituționalizare a opțiunilor lor personale. Eu nu sunt sigur dacă nu cumva ”căsătoria” nu a fost o capcană: în comunitatea homosexuală a anilor 80, ideea însăși a căsătoriei ar fi stârnit hohote de râs. Și vom vedea în curând cuplurile ”gay” căsătorite deșirate din cauza infidelității? Legea nu decide asupra moravurilor, iar iluziile în această privință se vor plăti scump.

    Care este viitorul Uniunii Europene și viitorul țărilor sale constitutive? Care este propunerea Dvs. pentru o Uniune ideală și cu privire la statul națiune?

    Conferința asupra Viitorului Europei ar trebui să înceapă pe 9 mai, la Strasbourg. Ea va încerca să ascundă realitatea că Uniunea merge prost, ea nu și-a revenit după Brexit, după referendumurile furate din 2006 (în Franța, ca și în Olanda, popoarele au refuzat un proiect de Constituție care le-a fost impusă apoi pe alte căi) și după sistemul cavalerului singuratic al Comisiei care continuă pe calea sa fără ieșire, fără să învețe nimic, fără să audă nimic, fără să înțeleagă nimic.

    UE a ratat numeroase ocazii de a câștiga în credibilitate și de a restaura încrederea popoarelor din Națiunile care îi sunt membre. Mai întâi, incapacitatea sa de a corecta efectele punerii în scenă a monedei unice euro, adică divergența constantă și crescândă dintre blocul mărcii, care beneficiază de subevaluarea monedei sale pentru a acumula excedente comerciale, și țările din Sud, din care face parte acum și Franța, unde euro supraevaluat prin raport cu performanțele economiei lor le condamnă la un deficit permanent.

    Apoi, dublul faliment al pieței interne, măturate de o adeziune naivă la globalizare și la liberul schimb, la Spațiul Schengen, devenit o strecurătoare, ridiculizat de complicitatea dintre cei care trec și ONG-uri, și care plasează Națiunile în fața acestei alternative: fie frontierele exterioare ale Uniunii sunt menținute, iar Frontex este o forță armată care garantează că pe acolo nu se trece, fie Națiunile își reiau controlul asupra propriilor lor frontiere cu facilități pentru cetățenii Uniunii, așa cum propune Marine Le Pen.

    În fine, și mai ales, Uniunea a eșuat în a reconcilia capitalismul liberal și progresul. Ocazia era pregătită, după criza bancară americană din 2008, de a face ordine în piețele financiare, de a pune băncile în slujba economiei – și câțiva escroci în închisoare. Ocazia a fost ratată, și complicitatea domnului Mario Draghi cu lumea bancară și financiară s-a tradus printr-un galop înainte al îndatorării, o creație monetară fără limite, bule fără precedent ale prețurilor acțiunilor, și mai devreme sau mai târziu, se va finaliza printr-o spoliere a economiilor populare și a patrimoniilor constituite.

    Evidența se impune: Uniunea nu mai este europeană, ea nu mai este Europa, iar europenii nu mai sunt aici la ei acasă. Trebuie readusă Uniunea Europeană pe căile interesului Națiunilor, în interesul popoarelor Europei și al progresului pentru toți europenii. Trebuie să i se dea forma sa politică stabilă de Uniune a Națiunilor. Trebuie retrezit principiul subsidiarității și coborâte la nivel local deciziile care nu privesc Bruxelles-ul în nici un fel. Trebuie să-i fie redat proiectului pieței interne consistența sa, care trece prin diferențierea între a produce în Europa și a produce în afara Europei, și prin preferința pentru ”produs în Europa, de către europeni”.

    Trebuie afirmată datoria de independență și de securitate a Uniunii, indisociabilă de capacitatea nucleară a Franței, de locul său de membru permanent al Consiliului de Securitate și de modelul său de armată. Și trebuie, mai mult decât orice, să îi asigurăm pe europeni că ei fac legea la ei acasă, în țările lor, în Europa, că ei decid asupra legilor lor, asupra cui poate să câștige drept de rezidență și să aibă acces la solidaritatea europeană, și că votul lor primează asupra ideologiei Comisiei, a Curții de Justiție și a administrațiilor care guvernează împotriva Uniunii Națiunilor.

    Una din preocupările Dvs. foarte neliniștitoare ne vorbește de pierderea diversității umane. Care este de fapt scopul politicii migratorii a Bruxelles-ului, impusă cu atâta obstinație în țările occidentale, ca și în cele ale Europei Centrale și de Est, și cum ne putem opune?

    Libertatea politică este proprie omului, manifestarea cea mai puternică a capacității sale de alegere, și ea are drept consecință că societățile nu urmează același drum, că oamenii nu se supun acelorași legi și că oamenii nu sunt la fel. Cum spunea Joseph de Maistre: am întâlnit români, bretoni, chinezi han, dar nu am întâlnit niciodată Omul! Altfel spus, delfinul vorbește limba ”delfină”, dar omul nu vorbește limba ”umană”!

    De câteva decenii, Uniunea Europeană se vrea multiculturală și adoptă cele mai mari stupidități venite de peste Atlantic: discriminarea pozitivă, cultura ”cancel” etc. În realitate, multiculturalismul este supresiunea oricărei culturi care este prin natura ei colectivă, discriminatorie, exigentă. În lipsa unei culturi dominante, în lipsa acceptării rădăcinilor sale creștine și spirituale, Uniunea Europeană devine din ce în ce mai incapabilă să înțeleagă ce este o religie – vedeți neînțelegerile cu Islamul care rămâne tot ceea ce este o religie! – sau să înțeleagă ceea ce este Celălalt – cel care nu va fi niciodată Același, asemănător cu noi, și prin aceasta merită respect, interes și conversație!

    UE se erijează în modelul lumii, vrea să dea lecții lumii, dar ea se trăiește în afara sa, este pe cale să piardă acea înțelegere a lumii care a făcut din ea ceea ce este. Ar trebui să scriem despre ea la trecut?

    Tagurile:
    Herve Juvin

    Știrile Zilei