16:34 16 August 2017
Chişinău+ 31°C
În direct
    Paul Craig Roberts

    Paul Craig Roberts: colapsul democrației occidentale

    © Sputnik/ photography supplied by author
    EDITORIALIST
    Sa primesc un link scurt
    1903

    În SUA, Donald Trump a câștigat nominalizarea din partea republicanilor pentru alegerile prezidențiale. Cu toate acestea, delegații de la Convenția republicană plănuiesc să nu recunoscă nominalizarea lui Trump, pe care a votat-o poporul. Establishmentul politic republican ne arată că nu este dispus să accepte rezultatul unui proces democratic.

    Editorial

    Traducere și adaptare de Irina Bazon

    Democrația nu mai există în Occident. În Statele Unite, puternice grupuri de interese private, cum ar fi complexul militar și de securitate, Wall Street, lobby-ul corporațiilor agroindustriale și industriile extractiv-energetice, industria lemnului și cea minieră — exercită de mult timp un control mult mai mare asupra guvernului decât cel pe care îl pot exercita cetățenii obișnuiți. Dar acum, s-a renunțat și la aparența de democrație care mai era menținută.

    În SUA, Donald Trump a câștigat nominalizarea din partea republicanilor pentru alegerile prezidențiale. Cu toate acestea, delegații de la Convenția republicană plănuiesc să nu recunoscă nominalizarea lui Trump, pe care a votat-o poporul. Establishmentul politic republican ne arată că nu este dispus să accepte rezultatul unui proces democratic.

    Oamenii au ales, dar alegerea lor este inacceptabilă pentru grupul de persoane care dețin puterea și care intenționează să își impună voința lor în locul voinței cetățenilor.

    Vă mai amintiți de Dominic Strauss-Kahn? Strauss-Kahn este francezul care a fost șeful FMI și, potrivit sondajelor, ar fi putut deveni președintele Franței. Acesta a făcut unele declarații care au fost percepute ca fiind prea favorabile poporului grec. Aceste afirmații au îngrijorat grupurile puternice de interese din zona bancară, care se temeau că Strauss-Kahn se putea pune în calea jafului pe care l-au comis în Grecia, Portugalia, Spania și Italia. A apărut o cameristă de hotel care l-au acuzat că a violat-o. Strauss-Kahn a fost arestat și închis fără posibilitatea eliberării pe cauțiune. După ce poliția și procurorii s-au făcut de râs, acesta a fost eliberat, toate acuzațiile fiind anulate. Dar scopul a fost atins. Strauss-Kahn a trebuit să demisioneze din funcția de director al FMI și să-și ia adio de la șansa de a deveni președintele Franței.

    Este ciudat, nu-i așa, faptul că a apărut acum o femeie care pretinde că Trump a violat-o când aceasta avea 13 ani.

    Să ne gândim acum la modul cum a reacționat establishmentul politic la votul în favoarea Brexit. Membrii Parlamentului susțin că votul este inacceptabil și că Parlamentul are dreptul și responsabilitatea de a ignora voința poporului.

    Concepția care pare a se răspândi în Occident este că cetățenii obișnuiți nu au competența necesară pentru a lua decizii politice. Este limpede poziția opozanților față de Brexit: pur și simplu nu ar trebui să îl preocupe pe poporul britanic dacă suveranitatea lor este cedată unei comisii arbitrare de la Bruxelles.

    Martin Schultz, președintele Parlamentului European, a spus clar: „Nu ține de filozofia Uniunii Europene ca popoarele să își decidă singure soarta."

    Mass-media occidentală a arătat că nici ea nu acceptă decizia poporului. Votul a fost etichetat ca fiind „rasist" și, prin urmare, poate fi considerat nelegitim.

    Washingtonul nu are de gând să permită britanicilor să iasă cu adevărat din Uniunea Europeană. Washingtonul nu s-a străduit timp de 60 de ani să introducă întreaga Europă în „familia" UE asupra căreia Washingtonul își poate exercita influența pentru a lăsa ca democrația să-i strice opera.

    Rezerva Federală, aliații de pe Wall Street ai acesteia și vasalii ei — banca Japoniei și Banca Centrală Europeană — vor determina devalorizarea lirei și a acțiunilor din Marea Britanie, iar presstituatele vor explica declinul acestor valori ca reprezentând verdictul pe care l-a dat „piața": că votul britanic a fost o greșeală. Dacă acum Marii Britanii i se permite să plece, vor fi depuse eforturi ca negocierile de pe parcursul celor doi ani sa fie folosite pentru a-i lega pe britanici atât de puternic de UE încât Marea Britanie să iasă doar formal.

    Niciun om cu judecată normală nu poate crede că europenii se bucură că Washingtonul și NATO încearcă să îi plaseze în conflict cu Rusia. Totuși, protestele lor nu au niciun impact asupra guvernelor.

    Să ne gândim la protestele francezilor față de ceea ce guvernul francez neoliberal — deși se dă drept socialist —, spune că reprezintă „reforma legii muncii". Ceea ce reușește să facă această „reformă" este să anuleze reformele pe care poporul francez a reușit să le obțină cu eforturi care au durat decenii întregi. Datorită acestor eforturi ale francezilor, slujbele au devenit mai stabile, oferind oamenilor venituri mai sigure, ceea ce a condus la reducerea stresului și la un trai mai fericit pentru fracezi. Dar corporațiile vor cât mai mult profit și consideră reglementările și legile care sunt în avantajul populației drept obstacole în calea obținerii unor profituri și mai umflate. Economiștii neoliberali au pledat în favoarea încălcării drepturilor angajaților francezi invocând argumentul fals potrivit căruia într-o societate umană șomajul e inevitabil. Economiștii neoliberali descriu această reformă drept „eliberarea pieței muncii" prin abrogarea reformelor obținute de poporul francez.

    Desigur, guvernul francez reprezintă corporațiile, nu poporul francez.

    Economiștii și politicienii neoliberali nu au nicio mustrare de conștiință că sacrifică calitatea vieții francezilor pentru a le lăsa corporațiilor globale cale liberă către realizarea unor profituri și mai dolofane. Ce valoare au astfel de reforme la nivelul „pieței mondiale" când rezultatul implementării lor este înrăutățirea traiului popoarelor?

    Să analizăm puțin situația germanilor. Țara e invadată de refugiații fugiți din zonele devastate de războaiele declanșate de Washington, iar guvernul german a consimțit ca aceste războaie să fie purtate. Poporul german se confruntă cu ridicarea ratei criminalității și a agresiunilor sexuale. Ei protestează, dar guvernul nu îi aude. Guvernul german este mai preocupat de soarta refugiaților decât de soarta poporului german.

    Să ne gândim și la modul cum grecii și portughezii au fost forțați de guvernele lor să ajungă în sărăcie pentru a fi stimulate profiturile băncilor străine. Aceste guverne reprezintă băncile străine, nu poporul grec sau portughez.

    Ne întrebăm dacă va mai trece mult până când populațiile occidentale vor ajunge la conculzia că numai o „revoluție franceză" care să se încheie cu „ghilotinarea" acestor elite le va salva din situația în care au fost aduse.

    Dr. Roberts a fost asistent secretar al Trezoreriei SUA pentru politica economică în mandatul preşedintelui Reagan şi consultant al Departamentului pentru Comerţ al SUA. Dr. Roberts a deţinut posturi academice la Virginia Tech, Universitatea Tulane, Universitatea New Mexico şi la Universitatea Stanford a fost Senior Research Fellow al Institutului Hoover. Ultimele cărţi publicate sunt „The Neoconservative Threat To World Order" şi "The Failure of Laissez Faire Capitalism".

    Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției Sputnik.

    Reguli de utilizareCOMENTARII





    Știrile Zilei