00:32 24 August 2017
Chişinău+ 16°C
În direct
    Piață

    Iată de ce capitalismul este sclavagism și sărăcie extremă

    © Sputnik/ Евгений Панасенко
    EDITORIALIST
    Sa primesc un link scurt
    Ilie Catrinoiu
    11524

    În premodernitate, capitalul era pământul. În modernitate, capitalul a devenit marfă, iar când marfa a ocupat Planeta, în postmodernitate, capitalul a devenit imagine. Ai imagine, ai capital; şi invers. Capitalismul - mediul virtual al fantasmelor şi jocul fantomelor fără patrie.

    Editorial de Ilie Catrinoiu

    În Marea Britanie, aproximativ 4 milioane de copii trăiesc în sărăcie extremă, doar în ultimul an numărul lor a crescut cu 200 000. Datele indică însă faptul că acest trend va continua să crească, până în 2020 rata sărăciei în rândul copiilor englezi va creşte cu 50%. Iar unde copiii sunt neglijaţi, viitorul nu există.

    Reducerile costurilor de muncă prin 1) externalizarea producției din zonele geografice scumpe spre pieţele forței de muncă ieftine, 2) exercitarea unei presiuni de cost în jos, de-a lungul lanțului comercial, pentru a-şi primi sau păstra contractele și 3) utilizarea acestor presiuni pentru a intimida angajaţii să accepte reduceri salariale sau, dacă nu vor, își pierd locurile de muncă; toate aceste escrocherii au fost de-a lungul timpului perfecţionate de liberalism astfel încât ele să nu fie observate.

    S-a ajuns astăzi la apogeul globalizării. Corporaţiile sunt sclavagismul modern. În 2010, Foxconn, unul dintre furnizorii Apple din Asia, a angajat 500.000 de oameni în fabricile sale din Shenzhen și Chengdu. Au avut loc atunci, în interiorul companiei, 18 tentative de sinucidere în rândul angajaţilor, dintre care 14 au fost fatale. Foxconn practică un regim de muncă în stil militar. La începutul zilei angajaţii sunt întrebaţi "cum esţi?". Personalul este obligat să răspundă "Bună! Foarte bine! Foarte, foarte bine!" După aceea trebuie să lucreze în tăcere, monitorizaţi de către şefi și cu limite stricte privind pauzele de toaletă. Cum salariile sunt foarte mici, orele suplimentare de muncă sunt singura modalitate prin care lucrătorii pot câștiga suficient pentru a trăi.

    La nivel mondial, în industria îmbrăcămintei lucrează aproximativ 30 de milioane de salariaţi. Există rapoarte periodice cu privire la condițiile de muncă abuzive din aceste companii private, variind de la salariul umilitor până la munca copiilor și munca forțată. În Bangladesh, în aprilie 2013, 1 113 salariaţi au murit și 2 500 au fost răniți în urma prăbușirii clădirii Rana Plaza, sediul cu 8 etaje în care funcționa fabrica de textile.

    Condițiile de muncă din companiile producătoare de îmbrăcăminte din Cambodgia sunt atât de dure încât angajaţii leșină în mod regulat la locul de muncă. Orele suplimentare sunt o necesitate pentru că salariile sunt insuficiente pentru satisfacerea nevoile de zi cu zi. Deşi guvernul din Cambodgia limitează orele suplimentare la două ore pe zi, acest lucru nu este respectat de corporaţii, cei mai mulți muncitori din fabricile de textile lucrând între 3 si 5 ore suplimentare pe zi.

    La nivel global, cei mai bine plătiţi directori generali conduc cele mai puţin performante corporaţii. Un studiu efectuat de firma de cercetare corporativă MSCI şi publicat de Wall Street Journal a constatat că pentru fiecare 100 de dolari investiţi în companiile cu cei mai bine plăţiţi directori performanţa a crescut, timp de 10 ani, până la 265 de dolari. Dar, aceeași sumă investită în companiile cu directori plătiţi mai puţin a crescut la 367 de dolari într-un deceniu.

    Organizația Internațională a Muncii calculează sărăcia folosind "paritatea puterii de cumpărare (PPP)", indice elaborat de Banca Mondială care stabileşte că 1 dolar pe zi reprezintă „sărăcie extremă" și 2 dolari pe zi reprezintă doar „sărăcie". Oameni care trăiesc peste aceste linii de sărăcie sunt consideraţi a nu fi săraci. Aceste standarde de sărăcie reflectă echivalentul internațional a ceea putea fi achiziționat în 1985 în Statele Unite ale Americii cu un dolari şi doi dolari. Problema pentru Banca Mondială este că aceşti indici sunt greşiţi şi că sărăcia este mult mai mare în realitate deoarece, ajustat la inflație, salariul minim actual din America este mai mic cu aproape 4 dolari faţă de acum 50 de ani. Datele arată că, în 1968, salariul minim era echivalent cu 10,90 dolari la valoarea anului 2015, iar azi salariul minim este de 7,25 dolari.

    Cu alte cuvinte, dacă în 1985 mai cumpărai ceva cu 1 dolar pe zi oriunde în lume, azi nu mai cumperi nimic.

    Astfel că inegalitatea la nivel mondial nu a fost niciodată mai mare ca astăzi. În doar 5 ani, din 2010 până în 2015, averea celor mai bogate 62 de persoane din lume, unii dintre aceşti oligarhi însumând o cifră de afaceri cu valori mai mari decât averea a jumătate din populația lumii, a crescut cu 44 %. În aceeași perioadă, averea celor 50 % procente din populaţia globală a scăzut cu aproximativ 38 %. Un procent foarte mare, aproximativ 50% din forța de muncă globală este lipsită de putere, autonomie şi libertate. În 2010 existau aproximativ 942 de milioane de salariaţi săraci care trăiau cu sub 2 dolari pe zi (aproape 1 din 3 salariaţi din mediul privat trăiesc cu mai puţin de 2 doilari pe zi). Mai grav este că aceste cifre sunt subevaluate, situaţia fiind în realitate mult mai inumană.

    Comerciantul nu are patrie decât locul care îi permite să-şi maximizeze profitul, scria Adam Smith. Capitalismul a fost de la bun început preocuparea escrocilor. Este desigur greşit să credem, aşa cum fac unii nesăbuiţi, fie ei şi profesori universitari, că liberalismul a suferit vreo schimbare de fond în toată istoria sa. Între timp doar forma s-a schimbat. În premodernitate, capitalul era pământul. În modernitate, capitalul a devenit marfă, iar când marfa a ocupat Planeta, în postmodernitate, capitalul a devenit imagine. Ai imagine, ai capital; şi invers. Capitalismul — mediul virtual al fantasmelor şi jocul fantomelor fără patrie.

    Karl Marx a criticat perfect capitalismul, dar a greşit când a propus egalitatea absolută de pe temeiuri mercantile în logica statului raţional teoretizat de Hegel. Omul este liber atunci când îşi atinge autonomia. Voinţa de putere şi autonomie îl eliberează pe om, dar nu orice putere şi nu orice autonomie. Pentru că există structuri diferite de putere şi structuri diferite autonomie. Dar despre asta vom scrie în alt editorial.

    Ilie Catrinoiu este critic social, membru fondator şi vicepreşedinte al Ligii Distributiste Române Ion Mihalache; el scrie despre politică, economie şi cultură dintr-o perspectivă creştină şi transdisciplinară.

    Opinia autorului ar putea să nu coincidă neapărat cu opinia Redacției Sputnik.

    Reguli de utilizareCOMENTARII






    Știrile Zilei