16:15 19 August 2017
Chişinău+ 33°C
În direct
    Corneliu Vadim Tudor

    Răzbunarea lui Vadim și șarlatanii ”Trianon 100”

    m.click.ro
    EDITORIALIST
    Sa primesc un link scurt
    Dragoș Dumitriu
    10971814

    Situația de azi poate fi privită ca o răzbunare a lui Corneliu Vadim Tudor, însă nu aceasta e problema acută; lăsând tembelismele și șarlataniile unora la o parte, chestiunea ”Trianon 100” nu este o joacă - și mai ales nu e timpul și contextul ca România să se joace cu focul.

    Pe tot parcursul vieții sale politice, Cormeliu Vadim Tudor a fost purtătorul de steag al sesizării pericolului revizionismului maghiar. La fel, în impresionanta sa activitate publicistică, mai ales în cea ulterioară lui 1989, Vadim Tudor a atras atenția asupra "iredentei". A fost insultat, calomniat, s-a încercat acreditarea ideii că este un demagog populist, un nebun, un măscărici. I s-au aruncat în spate acuzații calomnioase de xenofobie și antisemitism, extremism, colaborare cu Securitatea și câte și mai câte — totul pentru a fi compromis el, ca lider și vector politic, dar și ideile sale — inclusiv avertismentele de tipul celor vizând Budapesta.

    "Lumea bună" a politicii și presa "pro-occidentală", euro-atlantiștii s-au disociat în permanență de Corneliu Vadim Tudor și de ideile lui, culminând cu acea concentrare împotriva sa de la alegerile din 2000. Dar, când ai bani și mijloace de minciună în masse ai și obiceiul de a ascunde istoria adevărată; cei care, de câțiva ani încoace, țipă "corupția" fac tot ce pot să ascundă că Vadim a fost cel care a pronunțat primul ideea și conceptul luptei împotriva corupției generalizate — celebrul său dicton "Jos mafia, sus Patria" — pe când ei sunt cei care au construit, în timp, "sistemul" — așa corupt și pervers cum este azi. Nu există forță politică scuzabilă pentru problemele economice și morale ale României — există oameni politici noi, onești, dar nu și partide nevinovate.

    Chestiunea revizionismului maghiar este în aceeași situație; Vadim a prevenit, a militat, ceilalți i-au răspuns cu toate pietrele compromiterii. Acum, asistăm la un fenomen invers și pervers; partidele și coteriile (este sinonimul pe care îl folosesc pentru ONG-uri de gen, grupuri informale, "Think Tank"-uri etc.) care, sub pretextul "aderării" și "integrării" în UE și NATO, au susținut apariția fenomenului revizonist maghiar în România, au permis chiar instituționalizarea acestuia prin partide, prin persoane alese sau numite în funcții oficiale, prin finanțarea unor asocieri "civice" — ei bine acum, tocmai asemenea entități au tupeul să vină să strige "pericol, Budapesta a înființat un departament antiromânesc"! Mincinoșilor, așa ceva a existat dintotdeauna și a fost expus de Vadim, de Ion Coja, Mircea Chelaru, Gheorghe Funar, Mihai Ungheanu, Radu Theodoru, Gheorghe Buzatu, Lucian Bolcaș, Raoul Șorban, D.D. Rujan, Dorin Suciu, Dan Brudașcu și alți patrioți din tabăra blamată a naționaliștilor — blamată de cei care azi pretind că se războiesc cu "pericolul departamentului Trianon 100".

    De fapt, cine a expus acum acest pericol? Oare cumva partidele, vreun ONG sau investigatori de presă? Sau poate entitatea finanțată din bani publici, LARICS ("Laboratorul de Analiză a Războiului Informațional și Comunicării Strategice" — vezi analiza mea despre această structură)? Nicidecum! Autorul avertizării a fost de astă dată rectorul universității din Cluj, academicianul Ioan Aurel Pop, care a făcut pur și simplu această afirmație, practic improvizând o legătură cu contextul public.

    Da, este foarte adevărat că "dezvăluirea" (fiindcă a semănat cu o dezvăluire de presă sau cu o declarație politică a unui parlamentar apărat de imunitate) a fost făcută cu prilejul lansării site-ului LARICS, dar intervenția nu a avut legătură cu grosul temei și cu intenția entității de sub acoperirea Academiei, via Insititutul de Studii Politice și Relații Internaționale; spun asta pentru că nici o analiză, editorial, proiect etc de pe site din perioada recentă nu abordează subiectul "Trianon 100" — unul de o importanță atât de mare încât ar fi trebuit să beneficieze de o atenție excepțională.

    Nu, cei de la LARICS aveau treabă cu Rusia — în fine, teoria despre adevărata intenție, șarlatania, mi-am expus-o în analiza menționată (a fost structurată în partea 1, partea 2, partea 3); nu cred că e firesc ca banii și eforturile statului să fie direcționați aiurea, în  timp ce, iată, academicianul Pop este lăsat să atace subiectul de unul singur. Ba chiar dimpotrivă, aș spune.

    Recent, mai mulți membri ai Academiei Române au făcut un apel patriotic la unitate, la adunarea forțelor naționale pentru că ne așteaptă încercări grele. Au fost atacați cu înverșunare, discreditați — acolo unde s-a putut — dar trecuți în categoria naționaliștilor, ceea ce trimite, automat în ziua de azi, la orientare pro-est, dacă nu chiar la legături. Oricum, asemenea "acuzații" s-au făcut în acele zile prin nenumăratele condeie, portavoci sau prin diverși "rezistenți " de pe net.

    "Site-ul de propagandă rusă" cum este numit, cu "deontogie profesională", Sputnik a publicat demersul academicienilor, cu referințele pozitive firești; nu am văzut în schimb vreun material pe LARICS pe această temă. Ah, pardon, nu era "război info"; dar atacurile mizerabile care au urmat la adresa academicienilor și Academiei, nu sunt război, de data asta fără ghilimele? Dar faptul că Sabin Gherman îi insultă în mod grosolan, nici așa ceva nu e de luat în vizor? Lasă, că a făcut asta "proganda rusă", tot prin mine. Precizare — nu eu iau bani de la (sau prin) Academie, nici Sputnik, ci LARICS și ISPRI.

    Dragoș Dumitriu
    © Facebook / Dragoș Dumitriu

    Și pentru că tot am adus aminte de Sabin Gherman, cum de un personaj a cărui activitate este pur și simplu dinamită antinațională nu e analizat de LARICS? Ar fi prea mult să înșir aici toată creația lui scrisă și televizată, conferințe, internet. Omul acesta ar merita un capitol aparte — dar, nu-mi permit să dau sfaturi unui "laborator" al Academiei, ba chiar unei somități ca Petrișor Peiu, de exemplu, el are treabă cu rușii invadatori și americanii decedați, în fine, face și el ce poate atunci când nu are de luat bani de la stat, ca orice "capitalist" și om de dreapta. Lasă, se gândește Peiu, le vântur cititorilor pe la nas că e propagandă rusă, fac niște glumițe proaste despre comunism și se uită că, de fapt, am fost plasat (politic — când cu PNȚcd, când pe vremea PSD) la mari firme de stat care au fost date străinilor sau falimentului — iar treaba merge mai departe — servim patria!

    Luni seara, cunoscutul critic Alex Ștefănescu, însăilând un silogism despre sine însuși și naționalism, aducea aminte cum Gabriel Liiceanu "îl făcea praf pe Ioan Aurel Pop", filosoful ridicându-l în slăvi pe Lucian Boia. Boia, cel cu teoria "drepturilor statale ale Ungariei" asupra Transilvaniei — istoric bine vândut datorită promovării de "elita intelectuală" pe care o lăuda Alex Ștefănescu, adică Liiceanu-Pleșu-Patapievici,  dar și de postul unde se desfășura criticul în tot "naționalismul" său acut. Ca și alți ardeleni care țin cu tot dinandinsul să declare cât de educați sunt față de "Mitici", cât de prosper e Ardealul și cum e condusă țara prost de la București, ba chiar cât de ostracizați au fost ardelenii de regățeni.

    Încă o problemă — chestiunea Soros, de care aminteam în câteva articole, ba chiar într-o ipoteză legată de un posibil scenariu între el și Viktor Orban, acest Soros — în ce tabără îl situează "războinicii noștri informaționali"? Bănuiesc că pentru ei Soros e băiatul bun, nu numai pentru că șeful lor, Dan Dungaciu, a învățat la Universitatea din Budapesta, dar și pentru că văd că pe site sunt menționate ca acte ostile relatările "propagandei ruse" despre manifestările antiguvernamentale din România — pentru manifestanți, Soros fiind fie un personaj pozitiv, fie o invenție, fie o victimă. Sigur, nu contează că "marele frate" Trump este în război deschis cu el — cel puțin cum să conteze când șeful SRI și șeful de facto al Cominității de Informații au legături cu același personaj enigmatic?

    Și pentru că tot am vorbit de Trump, ei bine un alt personaj care îl insulta incredibil pe candidatul Trump, este vorba de un alt energumen al atlantismului, Alexandru Cumpănașu, scrie ceva absolut halucinant într-un articol despre același subiect, "Trianon 100":

    "Un alt impediment îl poate reprezenta chiar Trump care deși a primit în timpul campaniei peste 5 mil. dolari declarați oficial de la firme de lobby apropiate lui Orban și instalarea în apropierea sa a unui strateg de politică externă ce provine din fieful politic de la Budapesta, acesta s ar putea "să-i dea cu flit" lui Orban pentru că România poate finanța firme americane de armament cu mult mai mult decât Ungaria, care are un buget pentru apărare cam cât are România pentru cultură (din păcate pentru cultura română). Într-un joc pragmatic în care doar afacerile primează pentru administrația de la Washington, România are un  avantaj considerabil dacă va ști să îl joace".

    Cu alte cuvinte, Cumpănașu a găsit soluția — România să-l plătească pe Trump, prin firme de armament, că afacerile primează! Păi nu era armamentul vital pentru apărarea contra "invaziei ruse", acum devine monedă de schimb pentru Transilvania?! Acesta e omul care primește bani de la stat pentru "Fundația pentru modernizarea României"?! Da, ecce homo (iată omul, înseamnă asta, să nu înțeleagă Cumpănașu că m-am referit la alte relații de-ale sale) — pe care eu, desigur, nu pot să-l iau în serios — alții ar trebui să verifice de unde are bani și ce face cu ei. Dar, iată scăparea apoteotică din analiza publicată de DC News, Bogdan Chireac fiind un tip cu simțul umorului, dar, iată, nu și al ridicolului:

    "Singurul punct slab al acestui plan inspirat de Rusia și nu numai este opoziția unei părți importante din serviciile secrete maghiare care au o lungă colaborare cu cele românești, tocmai pentru a evita renașterea unor drame pentru ambele popoare".

    Lăsând tembelismele și șarlataniile la o parte, chestiunea "Trianon 100" nu este o joacă — și mai ales nu e timpul și contextul ca România să se joace cu focul. Adică pentru unii o fi, dar, pentru cei care mai știu ceva istorie și cunosc puterea și persuasiunea grupărilor din proiectul de care vorbea Ioan Aurel Pop, ei bine aceia nu pot lua chestiunea cu ușurătate.

    Situația de azi poate fi privită ca o răzbunare a marelui patriot care a fost Corneliu Vadim Tudor, însă nu aceasta e problema acută; de fapt, pot spune că, după ´90, problema s-a cronicizat, ea va avea accente acute în perioada următoare. Mai mult, momentele simbolice ale Trianonului pot trece, dar mă îndoiesc că demersul iredentei se va opri până la îndeplinirea obiectivului. Poate fi citit Nicolae Iorga în acest sens, alt naționalist, deloc rusofil.

    Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.

    Reguli de utilizareCOMENTARII





    Știrile Zilei