16:16 19 August 2017
Chişinău+ 33°C
În direct
    Mihai Antonescu

    Visele românilor, între (po)veștile lui Meleșcanu și valutistul de la BNR

    © Photo: Arhiva personală a lui Mihai Antonescu
    EDITORIALIST
    Sa primesc un link scurt
    Mihai Antonescu
    37260

    De ce nu va adera niciodată România la zona euro şi de ce nu vor ridica niciodată americanii vizele pentru români

    BUCUREȘTI, 7 aug — Sputnik, Mihai Antonescu. Guvernări de mai multe culori flutură, de ceva vreme, pe sub nasul electoratului, două idealuri măreţe, unanim populare şi precis aducătoare de chivernisire şi împlinire: trecerea la moneda europeană şi circulaţia fără oprelişti spre cea mai râvnită destinaţie, patria Visului American. Iminenţa atingerii acestor ţeluri generoase hrăneşte speranţa (…care e o virtute, la creştini… La vechii Greci era o tară, din fericire rămasă captivă în Cutia Pandorei…) dar mai abate şi un pic atenţia de la dubla atârnare a Statului Român (termenul mi se pare propriu… opusul "neatârnării" la care năzuiau înaintaşii…)

    E drept, pe măsură ce noi grăbim pasul, idealurile se îndepărtează, ca Fata Morgana, ca linia orizontului… Din timp în timp însă, cam în preajma unei campanii electorale, fie ea pentru legislative, fie pentru prezidenţiale — extraordinară coincidenţă!-, obiectivele naţionale majore încetinesc, să ne dea răgaz să le ajungem din urmă… E esenţial ca măgarul să nu piardă morcovul din ochi… 

    Banca Naţională — principala dovadă a faptului că nimeni nu crede în Euro (la noi, la ei — da!)

    Criteriile de convergenţă, condiţiile obligatorii, practice, pentru aderarea la zona monedei unice continentale, sunt o poveste tare complexă care descrie mecanismul cursului de schimb, apoi defineşte detaliat criteriile economice, cerinţele de adaptare legislativă şi corecţiile necesare. 

    Pe marginea îndreptarului de convergenţă se pot purta discuţii interminabile, se pot aduce argumente în sprijinul sau împotriva oricărei măsuri economice. Ai zice că procesul de aliniere al fiecărui stat care a aderat deja a fost riguros şi constructiv monitorizat… Cum au pătruns în Euro-zonă Grecia, Italia sau  Portugalia rămâne un mister… 

    Tot un mister e şi de ce-şi doresc popoarele, altele decât cel german, olandez sau francez, să plimbe euroi în buzunare sau pe cardurile de credit şi debit… Sărăcia a explodat în Italia, post aderare, s-a cam triplat numărul pauperilor extremi, discrepanţele s-au adâncit în majoritatea ţărilor (or, atenuarea acestora, crearea unei dense clase mijlocii covârşitor majoritare, uniformizarea bunăstării — asta dă măsura bogăţiei şi stabilităţii unui stat!) iar farsorii, recte grecii, au intrat subit într-un colaps din care nu vor mai ieşi nici într-o mie de ani… 

    N-o să cad în capcana disecţiei tehnice, teoretice, de să-mi pun în cap toţi analiştii bombastici, angajaţi şi inepţi?— , nici n-o să atrag cititorii în asemenea capcană, spre a-i învrăjbi politic… Voi semnala doar evidenţa, indiciile atât de apropiate, de la îndemână, că nimeni nu le mai observă. 

    Care este, de fapt, rolul Băncii Naționale?

    Aţi avut vreodată curiozitatea să aflaţi care e rolul principal al BNR? Dacă intraţi pe site-ul oficial al Băncii Naţionale a României, veţi putea citi, chiar sub sigla instituţiei, ca un motto, ca un avertisment, ca o profesiune de credinţă: "Obiectivul fundamental al BNR este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor." Cînd a apărut treaba asta pe site, în ce an? Când a considerat cineva oportun (şi cine?) să redefinească menirea Băncii Centrale? 

    În pagina Consiliului Europei, după constituirea spaţiului euro (moneda europeană a intrat în circulaţie efectivă la 1 ianuarie 2002), am putut descoperi, la Criterii economice pentru aderare, la punctul 1, "Stabilitatea preţurilor".  (Preţuri care, după alinierea unui nou membru, se schimbă odată cu renunţarea la vechea monedă, şi echilibrul lor devine altul…). Bine, dar noi am învăţat la orele de economie politică un lucru diferit… 

    Preţurile sînt date, pe o piaţă liberă, în capitalism, de raportul cerere-ofertă, de amploarea producţiei, de managerierea costurilor, de fiscalitate, de puterea de cumpărare locală şi externă, de raţionalizarea marjei profitului… Unde se înscrie Banca Naţională, pe ce segment, pe ce vector?!? Ce face BNR din toate cele descrise mai sus? 

    Aşa cum e descrisă Banca noastră centrală şi aşa cum sînt redactate criteriile de covergenţă, înţelegem că e o înţelegere bilaterală, că Statul Român a desemnat un organism al său să-l reprezinte, să lucreze tehnic pentru CE, să primească indicaţiile şi dojenile, şi că i-a pasat întreaga responsabilitate… De ce am mai dat jos comunismul, dacă revenim la centralizare? Puteam doar să-l împuşcăm pe Ceauşescu şi să-l alegem secretar general pe Isărescu…

    Dar expresia "politica valutară a BNR" vă sună cunoscut? Din nou, noi credeam că imparitatea devizelor are referinţă într-un curs determinat economic, nicicum politic… De ce Italia, în anii 60-70, sau Turcia, în anii 80-90, au lăsat moneda să se deprecieze? 

    Cum a reuşit Saddam Hussein să întreţină economia irakiană în timpul unui embargo de peste un deceniu, cu un dinar cotat la 3,5 dolari americani, în 1989, şi la 1$ valorând 2500 de dinari, în 2002? 

    De ce America a lăsat dolarul să fluctueze în voie, stimulând exporturile şi asumându-şi importuri la un preţ dezavantajos? N-au avut şi ei o BNR să le aşeze pe toate judicios? Cum naiba s-au aşezat la ei preţurile singure şi s-au aşezat bine? La noi n-a mers fiecare preţ aiurea, de capul lui, a fost Isărescu vigilent şi le-a oferit la toate stabilitate ca la carte! 

    De-aia avem acum chirii la apartamente de două camere cât salariul mediu brut, de-aia merg săracii taximetrişti bucureşteni cu 1 leu 39 pe kilometru, deşi benzina, maşina, birocraţia, întreţinerea costă ca-n Franţa, unde e 1 euro 39 kilometrul, de-aia cu un salariu minim pe economie nu poţi să te aprovizionezi nici la Penny Market, de-aia o cafenea plăteşte 3000 de euro locaţia ca să vândă o bere cu cinci lei… 

    Avem în fruntea țării un valutist cu doctorat

    Noi n-am trecut la euro, suntem cu leul, încă, zice-se… Pe teritoriul naţional, totul costă lei, nu euroi… Da' atunci de ce permite BNR facturarea unor servicii (ca telefonia mobilă, de exemplu, afacere mare!) la cursul euro? Orange, Vodafone şi Telekom plătesc cea mai mare parte a treburilor în lei! Ceea ce importă din patriile-mame e nesemnificativ… 

    De ce se permite raportarea la valute străine în imobiliare, vînzări auto etc., de ce se dau credite în devize străine, unele exotice, unor persoane fizice, ipotecar sau chiar pentru uz personal? În Franţa te poţi împrumuta la Société Générale în franci elveţieni, ca să-ţi iei garsonieră pentru care să plăteşti treij de ani 50% din salariu? În ce ţară civilizată banca bagă pe gâtul consumatorului ditamai riscul valutar pentru ca ma apoi să-i reproşeze lipsa de prudenţă şi informare? 

    Isărescu e doctor. Mă rog, în zilele noastre nu e mare lucru să te faci doctor, se poate şi la Spiru Haret… Mugur s-a făcut doctor în '89, când era mai greu… Dar ştiţi care a fost tema lucrării de doctorat a tovarăşului Constantin Mugurel Isărescu, cercetător principal gradul III la Institutul de Economie Mondială, publicată în 1989? "Tendinţe în politica guvernamentală a cursurilor de schimb pe plan internaţional şi incidenţa lor asupra relaţiilor economice externe ale Republicii Socialiste România"…

    Avem de 27 de ani în fruntea Băncii Centrale un specialist în schimb valutar! Un patron de exchange… La ce să te aştepţi din partea unui asemenea om? Logic, la schimburi valutare, la ce altceva?!? Gena-i genă, nu te poţi opune vocaţiei biologice, nici dresurii, nici năravului dobândit — pisica miaună, calul dă cu copita, musca bâzâie survolând rahatul, Isărescu schimbă bani! 

    De-asta am avut noi curs dublu, ani de zile, din 1990, fix după înscăunarea lui Isărescu din toamnă. 21 de lei dolarul la bancă, 100 de lei la negru, 35 la oficial, 200 pe piaţă, 60 la ghişeu — 300 la alt ghişeu… De-aia s-a devalizat Bancorex şi noi plătim până în ziua de astăzi (e drept, o sumă infimă) o taxă de solidaritate cu păgubiţii (adică Statul & co.) inclusă în preţul litrului de carburant… Din aceeaşi cauză am dat voie multinaţionalelor să se raporteze la cursul euro când facturează… (Înainte de 2002 se raportau la dolar, deşi România nu-şi propusese, nici în glumă, să adere la zona USD…)

    De ce și pentru cine există BNR?

    Atîta timp cât leul e leu şi euro — euro, BNR are un sens în a exista. Banca se ocupă de politica monetară, de dobândă, de inflaţie (acum am cam avut deflaţie, probabil că Mugurel nu s-a ocupat…)… 

    Companiile străine pot plăti salarii de mizerie, de Lumea a Treia, în RON, şi încasa, în aceeaşi Lume a Treia în care dau salariile respective indigenilor, tarife europene, calculate la cursul euro, mereu avantajos, nu ştiu cum naiba se face… (Avantajos pentru ei!). Raportarea la euro scapă companiile de riscul valutar, aruncat tot pe umerii amărâţilor de români. 

    Acum stăm bine în România, financiar…Creditare nu e, proiecte nu sunt, băncile (străine, cam toate!), trăiesc din operaţiuni şi dobânzi negative la depozite, stau pe munţi de bani şi se uită rânjind la cum ni se surpă nouă economia. 

    Retailerii fac dumping până ce va crăpa şi ultimul butic de scară de bloc, iar la fiecare colţ de stradă va fi un Carrefour cu Mega Image la parter şi un Hornbach mititel într-un coteţ, la intrare. Pe fraţii Dedeman, ultimii băştinoşi, o să-i ia DNA într-o dimineaţă şi o să-i ţină în arest preventiv până la pensie, pe motiv că, uite! — Popoviciu a fugit dacă i s-a dat drumul din arest… Oricum, care-i firma aia românească de să poată să producă napolitane de 87 de bani şi şampon la 1 leu 50?!? 

    După Criză (care, cică, fuse şi se duse…), economia a crescut cu 5% doar în ultimul an, consumul cu 12%, salariile s-au mai mărit (unele numai din gură), investiţiile sunt zero (e bine, nu mai au unde să mai scadă!)… Deficitul de cont curent însă are! Şi va scădea pe măsură ce creşte consumul. Valuta a plecat, va mai pleca, repatriată ca profit de străini. Leii circulă pe la retaileri. Unii lei mai stau prin bănci, alţii pe sub saltele. 

    Nu e numai părerea mea. Cristian Hoştiuc spune cam acelaşi lucru în Ziarul Financiar, probabil sătul şi scîrbit să tot facă jocul sponsorilor internaţionali, prin articole de doi lei… Editorialul lui despre BNR e chiar bun, mai mult decât bun, minunat! Îmi permit să citez (în limitele legale, asumate de ZF): 

    "Dacă ne uităm la declaraţiile economiştilor şi la matricea lor de a încadra România, s-ar putea ca evoluţiile reale din piaţă sa fie mult mai puternice şi să nu fie încă surprinse în formule." 

    Genial spus! Să fim oare un tărâm de avangardă? Un teren de teste? Un laborator pentru experimente? Nişte cobai?

    Un nonsens al spiritului neaoș — "domnul Isărescu"

    Cert e că lucrurile nu stau aşa cum ni se spune… Nu ne îndreptăm spre nici o culme de prosperitate, iar la euro n-o să fim niciodată aderabili, doar dacă nu cumva Germania are pică pe toată lumea şi doreşte să năruie toată şandramaua pan-europeană pe care a construit-o… 

    Ar mai fi ceva de spus… În 27 de ani, noi, românii, am trecut prin toate dezastrele economice posibile în ţărişoara asta şi se pare că vom mai petrece 27 în promiscuitatea săracă a crasei prostii politice. Isărescu e la pupitrul BNR de 27 de ani! 

    Românii sunt afectivi, ei urăsc intens, asumat, visceral şi vindicativ. Românii l-au înjurat pe Iliescu, l-au făcut cu ou şi cu oţet pe Băsescu, i-au bălăcărit pe Emil Constantinescu, pe Petre Roman, pe Văcăroiu, Radu Vasile, Ciorbea, Stolojan, Remeş, Pogea, Boc, Ponta, Videanu, Grindeanu, Dragnea, Udrea, pînă şi pe Mihai de Hohenzollern, pînă şi pe Patriarh, pe toţi primarii, fără osebire, pe afacerişti, pe ăia de la Fisc, pe Kövesi, pe ruşi, pe americani, chiar şi pe Dumnezeu îl mai insultă din când în când… 

    Pe Isărescu nu-l înjură nimeni! Ba chiar, când se mai pune de un sondaj pe teme de încredere, Mugur e mereu în top în confidenţa cetăţeanului! Domol, neafectiv, uneori dislexic, incompetent, slujind interese străine, pus pe căpătuială, cinic, Mugur Isărescu supravieţuieşte tuturor guvernărilor, e inamovibil, intangibil, tabu, imun. Va muri probabil bogat, senin, în patul său, la o vârstă matusalemică. După aia i se va face statuie. 

    Istoria mai are toane. Dumnezeu mai iartă şi ocroteşte din cînd în cînd cite un slujbaş al Satanei, cu logica nebănuitelor Sale căi… 

    Paranteză paralelă — respectabilul Mugurel și bunul doctor Josef

    După ce Reich-ul a fost decimat, Hitler a murit ca un şobolan în bunker. Goebbels s-a sinucis şi el. Göring la fel. Frick, Ribbentrop, Keitel, Streicher au fost spânzuraţi după Procesul de la Nurnberg.  Pe Adolf Eichmann l-a dibuit Mossad-ul în Argentina, l-au executat evreii în 1962. 

    Josef Mengele, doctorul care a făcut experimente pe oameni, care a trimis mase compacte la gazare, care a torturat sub pretextul ştiinţei, nici măcar nu s-a ascuns. Nu numai că n-a fost prins, nici hăituit nu s-a simţit! A locuit în America de Sud sub numele său adevărat! A avut casă în Buenos Aires şi afaceri în Paraguay, a murit înotând în ocean, a făcut infarct, în 1979, în largul unei plaje braziliene unde făcea vilegiatură! 

    De ce permite Demiurgul unor asemenea inşi să scape basma curată, să nu plătească pentru faptele lor? Nu vom şti niciodată. Dar permite… 

    Bine, Mengele e un exemplu exagerat! N-a făcut Mugurel relele pe care le-a făcut Îngerul Morţii! Dar, pentru echilibrarea situaţiei, Isărescu va avea flori depuse festiv la baza soclului statuii! Mengele n-a avut aşa ceva… Copiii noştri, aflaţi încă, la senectute, în aşteptarea aderării la o oarecare bunăstare, fără un euro în buzunar, vor ţine momente solemne pentru Îngerul Decăderii Economiei, iar copiii lor vor învăţa la şcoală despre Mugur. Numai de bine. 

    De ce nu vom vedea noi, românii, America fără viză, neam de neamul nostru

    Un alt titan al gândirii, Teodor Meleşcanu, a purces să ne îmbărbăteze pre-electoral: "Avem un orizont de timp de 1-2 ani pentru ridicarea vizelor necesare românilor pentru a călători în Statele Unite." Pe ce se bazează, cum a calculat geniul carpatin? 

    "Am avut două întâlniri de lucru cu experţii americani. (Experţi în ce? În vize pentru românaşi? Cum îi cheamă pe experţi şi unde lucrează dânşii? Or avea măcar serviciu?!?)" (…) 

    "Am avut o întâlnire în trei, în aprilie, la Bruxelles — Comisia, România şi SUA (toate trei, ca fetele, cum am văzut eu într-un film, nu vreau să intru în detalii… Da' nu-ş de ce sunt sigur că America era aia pasivă, care nu asuda deloc, doar gemea satisfăcută…) şi lucrăm în continuare la punerea în aplicare a unei declaraţii comune." 

    Bun, am înţeles, îmi place acel "lucrăm în continuare"… Adică lucraţi deja, apoi v-aţi întrerupt ca să vă întâlniţi, apoi v-aţi întors la treabă… Şi cum apreciezi matale că durează 1-2 ani? Şi dacă ai vestea asta minunată din aprilie, de ce ne-ai ţinut în suspans până-n august?!? 

    Întîlnirea din Belgia e una dintre cele două sus-menţionate? Sau e başca? Dacă asta e una, care e cealaltă, e secret? Un nume mai cunoscut de american cu care te-ai văzut, nea Mele, ai putea să ne spui? Tot în comunicatul meleşcanian se mai arată, însă, îngrijorător, aparent fără nici o legătură: 

    "Guvernul Statelor Unite a adoptat relativ recent un nou chestionar pentru solicitanţii de viză. Aceştia trebuie să furnizeze informaţii personale referitoare la ultimii 15 ani." 

    E clar! Miroase a relaxare din partea americanilor! Merg pe regulamentul adoptat de Biroul American pentru Management şi Buget, la 23 mai, citesc şi nişte explicaţii date de "un oficial de la Departamentul de Stat" şi îmi piere complet optimismul… Dar mă gândesc că poate oficialul ăla n-a fost prezent la întâlnirea tripartită din aprilie şi nu ştie ce ştie Meleşcanu, vorbeşte ca prostul! 

    Cam înţeleg că monitorizarea vor americanii s-o facă oricum… Ce fel de "fără viză" mai e treaba, dacă-i cu monitorizare?!? 

    Canada, când a anunţat că scoate vizele pentru români, a venit cu fel şi fel de compensaţii viclene: că se poate merge la ei în ţară la liber, fără viză, dar că deocamdată pot călători astfel doar cei care au mai avut vize canadiene, fără incidente, cei care au o viză americană validă, cei care îndeplinesc o sumă de condiţii foarte severe. 

    Ce libertate e aia, cu atâtea condiţii? În opinia mea, "la liber" înseamnă exact la liber, adică orice cetăţean român se duce cu paşaportul în mână la poliţistul de frontieră de pe orice aeroport internaţional canadian şi, dacă nu e pe lista teroriştilor sau vânat de Interpol, trece fără alte explicaţii. 

    Americanii ce se gândesc? Că renunţă la autocolant, la ştampile, la viza propriu zisă, aia grafică… Dar birocraţia nu numai că subzistă, dar chiar se amplifică draconic! 

    De ce nu ne vor americanii? 

    De ce se obstinează să-i respingă pe românii care-i divinizează, îi idealizează, îi flatează cu respectul lor subaltern? În primul rând pentru că n-am ştiut niciodată să negociem, să ne vindem scump. 

    Când cineva face altcuiva orice favor, când e îndatoritor până la servilism, acel altcineva nu simte nevoia să-i ofere acelui cuiva contraservicii. Dacă poţi avea ceva gratis, de ce, la modul pragmatic, ai vrea să te revanşezi?!? Apoi, România n-are resurse pe care America să nu le poată exploata oricum. N-avem investitori pentru export, în masă. Nici forţă de muncă prea calificată, nici reputaţie bună. 

    Să fim serioşi, nimeni nu se amăgeşte că românii vor ridicarea vizelor din motive turistice! Câţi concetăţeni ai noştri vor să viziteze SUA din raţiuni culturale, pentru shopping, pentru gambling, de amorul artei? Extrem de puţini. Ăia cu bani, că-s turişti, că-s cumpărători de ceva, de orice, sunt bineveniţi oriunde, cu viză sau fără! La fel, sunt binevenite geniile, minţile luminate, bineveniţi artiştii de excepţie. Pe Einstein, americanii nu l-au ţinut pe insulă în aşteptare, nici pe şeicii doldora de lovele nu i-a chemat nimeni la interviu, nici pe laureaţii de Nobel din văgăunile planetei! Pentru o mână de persoane interesante, n-ai de ce să desfiinţezi regimul de viză pentru o întreagă naţiune… 

    America are cam 325 de milioane de locuitori. România ar putea exporta un maximum de un milion de emigranţi. Câţiva infractori de drept comun şi mulţi doritori de muncă la negru, la gri, cum o fi, numai să facă un ban. Plus familiile parazite. 

    America nu se teme de delincvenţi. Noţiunea de "law enforcement" e luată foarte în serios în State, aparatul coercitiv e intransigent şi brutal. În SUA, dacă faci ca Boureanu, poliţistul te împuşcă în cap, şefii îl decorează şi lumea aplaudă! Nu se tem yankeii de găinarii de la noi! 

    Muncile de jos? Nici acolo n-ar fi o problemă, românii nu spală closetele mai prost decât mexicanii, nici nu livrează pizza mai lent ca pakistanezii… Piaţa de muncă americană înghite orice, poate numai China sau India ar pune probleme, dacă ar vrea toţi locuitorii să emigreze în America! Atunci? 

    Ce este serios pentru americani — iar noi tratăm… mioritic 

    Sunt câteva pericole reale, pe care americanii le iau în serios: Unu — terorismul. După 11 Septembrie 2001, paranoia e acolo la cote maxim posibile. Câţi terorişti a prins România din 2001 încoace? Un nebun cu o grenadă, nişte arabi dubioşi pe care i-a expulzat (!), pe Hayssam Omar şi pe Mohamed Munaf. 

    E amuzant! Hayssam e la închisoare la Mărgineni, execută o pedeapsă de 24 de ani şi patru luni pentru cinci condamnări contopite (cele mai severe — pentru fapte economice). Are 54 de ani, diabet în fază avansată şi suferă de Parkinson. N-a făcut nici armata! Tot neamul lui e pe lista persoanelor care prezintă pericol terorist. Dacă Rashid sau Sharif Omar, copiii adolescenţi ai "răpitorului" vor să călătorească, la Otopeni e panică, se fac verificări inutile cu orele, se aplică rutine şi proceduri aberante. Dar când ajung puştii la destinaţie, nimeni nu-i ia în serios. Tot mapamondul ştie că Hayssam şi Munaf sunt terorişti doar pentru că aşa a vrut Băsescu, poate că şi Coldea a avut vreun interes… 

    Statul Român a decis să-i ia cetăţenia română lui Hayssam Omar. I-a luat-o, la sesizarea SRI, pe motive de siguranţă şi terorism. Sirianul a contestat decizia în instanţă şi a pierdut, la fond, după ce Serviciul Român de Informaţii a intervenit din nou. Acum aşteaptă fixarea termenului de apel. SRI e deja intervenient declarat în cauză. E clar, Hayssam spune "Pa!" cetăţeniei române. 

    Dar, Munaf e cetăţean american. Americanilor nici prin cap nu le-a trecut să-i retragă cetăţenia! Soţia lui Mohamed Munaf şi una din surori trăiesc în SUA. Nu apar pe nici o listă de nume periculoase, conectate cu fenomenul terorist. 

    SUA nu ne crede pe cuvânt când punem diagnostice de terorism! Dar serviciile de peste ocean ştiu că am dat cetăţenie la puzderie de inşi periculoşi pe care nu i-am catalogat nicicum… 

    Avem, ca cetăţeni români, un irakian fost asociat cu fiul lui Saddam Hussein, un agent dublu siro-irakian, câţiva activişti palestinieni radicali, un libanez care finanţează Hezbollah, un egiptean care e sponsor oficial al Fraţilor Musulmani… Aparatul nostru de siguranţă nu i-a pus pe nici o listă…  (Ăştia-s numai arabii… Mai avem un agent KGB de la Caspica, venit prin Moldova, alţi kaghebişti veniţi de la Sankt Petersburg prin nişte firme renumite, avem ceceni, afgani, basci, africani  — rezidenţi în România, care presupun riscuri nesemnalate. Americanii ştiu. Vor să treacă toţi pe la consulat. 

    În afară de terorism, mai e o diferenţă de percepţie, între noi şi yankei, într-o chestiune serioasă. Riscul epidemiologic, pericolul de contagiune umană şi animală. Ei sunt paranoici, noi bagatelizăm.

    Ca unic exemplu, în România sunt zeci de mii de tuberculoşi, 30-50-70, nici nu se ştie precis. Bine, o să spuneţi că şi în USA sunt. Sau că în India încă mai există ciumă! Sigur, aşa e, dar sunt ţări mari, federale, ariile de risc sunt izolate. La noi, poate să apară un caz de TBC şi la Jean Monet, şi la Bamboo… Poate să se lase cu trichineloză la Hilton, la Marriott, la localurile de fiţe din Herăstrău! La noi au apărut viruşi mutanţi la gripele aviare şi pestele porcine… 

    Terzio, autorităţile americane nu vor să năvălească mari mase de cetăţeni străini "unreliable" care să aburească, să momească investitori mici şi mici-medii spre teritorii necontrolate şi necontrolabile. Spre aventuri utopice, spre afaceri cu iz de aşternut, spre arii cu fiscalizare incertă. Când o să se decidă Statul, atunci va fi altceva. Dar pentru cete multe de răzleţi nu e bine, nu e sănătos şi nu e ergonomic. 

    În al patrulea rând, SUA se tem de comunităţile româneşti, nici enclave, nici izolate, nici integrate. S-au lămurit cum stă treaba! Indivizi mai acceptă americanii, dacă n-au încotro. Largi grupuri, niciodată! 

    Aşa că, sper că v-am lămurit înainte de proxima campanile electorală, cînd iar o să vină alde Isărescu şi Meleşcanu, cetele de analişti şi cirezile de jurnaliste să vă explice cum o să trecem noi la euro cu biletul de New York în buzunar… QED. 

    Mihai Antonescu este analist financiar şi politic, jurnalist cu 27 de ani de experienţă, membru fondator al Centrului de Analiză şi Prognoză Orientativă (CAPO).

    Mihai Antonescu este colaborator extern al Sputnik România Moldova.

    Tagurile:
    BNR, Mugur Isărescu, SUA, România
    Reguli de utilizareCOMENTARII





    Știrile Zilei