05:57 18 Noiembrie 2018
În direct
  • EUR19.31
  • USD17.07
  • RUB0.26
  • RON4.14
  • UAH0.61
    Mavrogheni trasura cerbi

    Cum a parcurs România centenarul de la 1918… înapoi, către 1818!

    © Public Domain / Bogdan
    EDITORIALIST
    Sa primesc un link scurt
    Dragoș Dumitriu
    45293

    Știu, pe plan intern sunt frământări, principalul partid românesc seamănă cu o șerpărie în perioada înmulțirii – în cazul lor, a împărțirii – niște escroci și nemernici au decis să-și facă partid, guvernul nu ia măsuri contra celor care distrug țara zi de zi, ba chiar o fac pe banii statului… În fine, chestii din astea, despre care putem spune, justificat blazați – și ce e nou în toate astea?...

    Motto: „Mă pot încrede mai mult

    în dușmani cinstiți

    decât în prieteni falși.”

     Lorenzo de Medici

    Într-adevăr, blazarea e o caracteristică definitorie a celor care erau învățați, acum zeci de ani, cu ”avântul revoluționar” – dar atunci era epoca lui ”Hei-rup”, în care se construiau uzine, cartiere, baraje, căi ferate, centrale energetice, centre civice, stațiuni turistice etc, etc, etc – pe când acum e epoca în care ”Europa finanțează”, ”NATO ne apără”, ”SUA ne învață”…

    Mai țineți minte celebra poezie a ”disidentei” Ana Blandiana – ”Suntem un popor vegetal…”? În anii 80, când talentata poetă scria, asta părea o viziune… care se adeverește prin acești ani. Apropo, ce mai face Blandiana – că pe atunci scria volumele care vor rămâne după ea, în istoria literaturii. Da, atunci, în ”dictatură”, scria, crea valoare - ulterior, în dictatură, a mitingit, a făcut politică… adică a făcut precum România… nici ea nu știe exact ce.

    De fapt, România e un fel de rezervație

    Ar trebui să dedic editorialul ”prietenilor” noștri. Americanii ar fi băgat-o pe Udrea după gratii – nu e doar un zvon, pentru că nimic nu se petrece în micuțul stat fără controlul SUA (sau a unei aripi din complicatul sistem imperialist). Adică ”partenerii” nu au interesul ca Nuți să dea în vileag, în public, ceea ce s-a petrecut după 2005, când EI au pus mâna pe decizie, prin - și datorită - lui Băsescu.

    Mijloacele folosite? Crearea de instituții ”tunate” cu puteri excepționale, puternic susținute de serviciile americane, CIA și FBI, de media internațională, de ambasade, de politicieni americani, de multe cozi de topor. Metode? Arestări abuzive, inclusiv ale copiilor, ale familiei, ascultări și filaje incredibile, execuții publice prin presă, deci democrație totală. Păstrând proporții și mijloacele epocii, cam așa au practicat cu nativii americani, pe care i-au închis în rezervații – și asta inclusiv în secolul XX.

    De fapt, România e un fel de rezervație, în care… ce mai e românesc? Decizia la orice nivel? Mai deloc… Economia? Preluată… Energia? Cernavodă e a americanilor, Europa ne-a impus închidere minelor… Cultura? Eminescu nu e cool, Cioran e legionar, restul sunt comuniști… Istoria? Un șir de vinovății, culminând cu recenta plasare pe locul 2 după Germania nazistă în topul celor care au ucis evrei…  Limba? Uitați-vă pe ”mediile de socializare” sau la creșterea imensă a abandonului școlar… Credința? Nicicând esența, spiritul nu au fost atât de atacate, vezi reacția populației la Referendum… Tradiții?  Da, filme cu gay la Muzeul Țăranului… Societatea? Insulte fără limită în public, în presă, față în față, profesori bătuți și înjosiți de copii, încăierări sângeroase în trafic, dar și în școli, confruntări în plină stradă între bande de interlopi, manifestanți ”intelectuali” care strigă ”Muie” și ”Pușcărie”… Droguri? Da, la toate nivelele… Modele? Mafioți, șmecheri, nebuni, isterici care protestează la orice, dar cu steagul SUA și UE… Adică asta e România de azi!

    Totul a plecat de la o mare minciună

    Iar dacă stai să te gândești, totul a plecat de la o mare minciună, lansată prin 2003, adică exact de când am intrat în NATO, iar ”partenerii” trebuiau să preia controlul. Minciuna se numește ”corupția” – sau ”România e cea mai coruptă țară din lume”! Cu această minciună s-au câștigat alegerile din 2004, moment în care România, cu toate defectele lui Adrian Năstase, era pe un drum mult prea demn, prea independent pentru ”parteneri”.

    Cum era și premierul Adrian Năstase, singurul de după 1989 care îi trata de la egal la egal pe liderii lumii – și care avea un plan clar: (România) să nu aibă limite în materie de relații diplomatice și economice. Ori, asta nu convenea, relațiile României trebuiau stabilite de la Washington, câteodată de la Bruxelles, așa că a apărut ”corupția”.

    Adică DNA, pușcării, distrugerea liderilor români, în frunte cu Adrian Năstase. Așa au apărut ”valori occidentale”  ca Elena Udrea, Bogdan Olteanu, Roberta Anastase, Laura Kovesi, Alina Bica, Dacian Cioloș, MR Ungureanu, Sebastian Ghiță…  

    Ion Cristoiu remarca recent că această preocupare - această teamă - a românilor pentru corupție a apărut nejustificat și brusc, deci are caracteristicile unei teme induse (din exterior).

    Dragoș Dumitriu
    © Sputnik / Dragoș Dumitriu

    Și așa și este, iar acum câteva zile un document a dovedit-o clar! ”Ce știe UE despre corupția din fiecare stat membru dar NU ne mai spune - de ce DOAR România este ținta criticilor și cum arată clasamentul corupției din UE?” întreba cunoscutul realizator TV Răzvan Dumitrescu, cel care a  prezentat ”Raportul anticorupţie al Uniunii Europene”, apărut la începutul lui 2014. Un document în care apare un ”clasament al corupției” și care dă peste cap propaganda anti-România.

    Astfel, la capitolul ”Percepția oamenilor  (a cetățenilor UE) față de corupție”, pe primele locuri – surpriză! – nu e România, ci  chiar țări despre care se vorbește de bine în aceste sens: Portugalia - 90%, Slovenia - 91 %, Spania - 95 % iar Italia - 97 %! Mai mult, din documentul UE, în România percepția nu a fost niciodată mai mare de 53%! Poate și mai relevantă este analiza ”percepției firmelor care-și desfășoară activitatea în zona UE”, deci a celor care se presupune că dau piept cu corupția de stat. Și, din nou surpriză: Cehia - 71%, Portugalia - 68%, Grecia și Slovacia - 66% și… România - ia-o de unde nu-i! ”România nu e nici măcar în coada clasamentului”, observă Răzvan Dumitrescu.

    Un singur scop: ținerea României în starea de vinovăție

    E logic să ne întrebăm de unde, cum și de ce a apărut laitmotivul ”continuarea luptei anticorupție” în toate discursurile UE, SUA, NATO? De ce ”încetarea luptei împotriva corupției” este pe primul loc în topul reproșurilor acelorași ”parteneri”?  

    Simplu – minciuna, ipocrizia acestora se traduc printr-un singur cuvânt: șantaj. Sau presiune în vederea șantajului – pentru diverse beneficii ale structurilor numite, ale firmelor multinaționale care constituie fundamentul acelor structuri…

    Dragoș Dumitriu
    © Sputnik / Miroslav Rotari

    În rest, e bătaia de joc a Washington-ului și Bruxelles-ului la adresa României, cu un singur scop: ținerea României în starea de vinovăție, de auto-acuzare, de creare a sentimentului de neputință românilor – dar și de a-i face să se acuze și chiar să se urască între ei!

    Străinii trebuie să ne conducă – iar primul pas a fost chiar ”neamțul”, Iohannis! Un pic de sinceritate – cât a contat faptul că era primarul (de succes) al unui municipiu de dimensiuni modeste – și cât a contat faptul că e neamț? Că e din neamul pe care-l considerăm modelul bunei guvernanțe? Cu alte cuvinte, strategia ”partenerilor” a reușit.

    Sigur, acum există tensiuni între ”parteneri”, dar important pentru toate părțile este ca noi să rămânem în stadiul de ”rezervație”. Sau ”colonie”, deși… cred că trebuie să reevaluăm dacă ne mai calificăm pentru acest statut.

    Mă gândesc la noua nebunie lansată de George Maior și Mihai Fifor chiar de la Washington, ca SUA și NATO să relocheze centrul de greutate al bazelor militare către est, adică la noi! În Occident sunt sute de baze militare SUA (NATO), ori asta ar însemna o veritabilă ocupație militară. Acesta să fie viitorul?

    Epilog: centenarul parcurs… înapoi!

    Anul Centenarului vine cu asemenea realități – pare că am parcurs un centenar de la 1918… dar înapoi, când încă eram sub fanarioți, când societatea se purta după modă străină, copii învățau în altă limbă,  domnii erau puși de la împărăție iar apărarea era asigurată de imperiu, de fapt țările române erau obligate să participe la conflictele stăpânului. Cam așa e și cu partenerii de azi – sau ”prietenii” – pentru care parcă s-ar fi inventat proverbul ”Ferește-mă, doamne, de prieteni”…

    Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.

    Reguli de utilizareCOMENTARII


    Știrile Zilei