04:47 14 August 2020
În direct
  • EUR19.79
  • USD16.71
  • RUB0.23
  • RON4.09
  • UAH0.61
    EDITORIALIST
    Sa primesc un link scurt
    2261280

    ”Nu execut acest ordin - nu înţeleg ca un inamic, oricât de mare şi puternic ar fi, să intre în ţara mea ca-n sat fără câini şi s-o pustiiască!"

    ”Mai bine atac de unul singur

    toată aviația care îmi bombardează țara,

    decât să fug!”

    Comandor Alexandru Șerbănescu

    De Ziua Aviației, această aventură supremă a omului, trebuie să ne amintim de eroii săi. România nu are prea mulți, dar curajul eroic și onoarea militară a unuia dintre ei poate fi un motiv de mândrie pentru orice mare putere a lumii.

    Căpitanul comandor Alexandru Șerbănescu este steaua cea mai strălucitoare din povestea aviației militare românești. Spun ”este”, pentru că… eroii nu mor niciodată!

    Acest  AS de necontestat al aviației române a avut 47 de victorii confirmate și câteva atribuite. Și, culmea, nu a avut aviația ”în sânge”, ci în destin! Un destin cu totul neobișnuit, legat de o dragostea de țară și de Armată.

    Vânător de munte… devenit As al aerului!

    Originar din Coloneștii de Olt, Alexandru Șerbănescu a fost inițiat într-o cu totul armă de elită — de fapt prima unitate de elită a Armatei Românei — vânătorii de munte. Cum a ajuns un expert al marșurilor grele, printre stânci, să devină Asul cerului?

    Pe scurt, Alexandru Șerbănescu făcea parte din unitatea de vânători de munte de la Brașov, unde era foarte dar… În 1938 ia o decizie surprinzătoare — vrea să devină pilot!

    La finele lui 1940, Alexandru Șerbănescu obține brevetul de pilot de vânătoare. Debutează pe IAR 80, dar în 1942 se transferă (la cerere) pe frontul de Est, unde luptă pe un performant pe Messerschmitt 109 E.

    După multe și grele lupte de frontul de est, Alexandru Șerbănescu este retras în țară, comandând Grupul 9 Vânătoare, pentru a apăra România de atacurile anglo-americane asupra zonelor petroliere, a Capitalei și altor orașe.

    Ce însemna bătălia contra aviației aliate? Ceva Imposibil de imaginat! Cele câteva aparate de vânătoare se ridicau să întâmpine cele câteva sute de aparate aliate – vânătoare și bombardament – raportul de guri de foc ațintite pe fiecare aparat românesc fiind ceva de neimaginat azi: câteva sute de mitraliere și tunuri pentru fiecare avion românesc!

    Nu, nu este o poveste – și cu siguranță nici un cineast oricât de talentat ar fi, nu poate reproduce ce s-a petrecut în acele zile cu avioanele escadrei comandorului Alexandru Șerbănescu. 

    De fapt, ”povestea” o știu de la generalul Radu Theodoru, care și-a făcut ucenicia sub comanda lui Alexandru Șerbănescu. Venerabilul general, azi un renumit scriitor ajuns la 96 de ani, era în școala militară când s-au cerut elevi capabili să ia parte la lupte — pentru că prea mulți piloți români muriseră. Mai întâi pe frontul de est, apoi acasă, luptând contra atacurilor supranumerice ale americanilor.

    Sute de guri de foc – contra fiecărui avion românesc

    Când Radu Theodoru a ajuns să piloteze, rămăseseră doar câteva avioane de vânătoare, așa încât li s-a cerut ca, atunci când se anunță atacul anglo-american, să se ridice, ca să nu fie lovite la sol, dar să nu intre în bătălia complet inegală.

    ”Ordinul venit de la conducerea armatei era ca, la alarma aeriană, avioanele noastre de vânătoare, câteva câte mai rămăseseră, să se ridice ca să nu fie distruse la sol, dar să nu angajeze lupta cu americanii — raportul fiind cca 100/1 guri de foc”, mi-a povestit Radu Theodoru.

    În acel moment, povestește generalul, comandorul Șerbănescu a avut o reacție despre care, așa cum spuneam, ar sta la loc de onoare pe frontispiciul monumentului oricărei mari aviații din lume:

    ”Mai bine atac de unul singur toată aviația care îmi bombardează țara, decât să fug!”, a spus comandorul.

    Istoricul de aviație Valeriu Avram povestește la rândul său acest episod, unic în istoria Armatei Române. Istoricul a scris o monografie despre eroul aviației – ”Cavalerul cerului-Alexandru Şerbănescu — Asul aşilor”.

    ”Supus presiunilor de tot felul şi nedreptelor acuze ale generalului Gh. Vasiliu rostogolite mizerabil la adresa grupului în ziua de 17 august 1944, precum şi ale altui comandant care i-a cerut căpitanului av. Alexandru Şerbănescu să decoleze la alarmă, dar să nu angajeze luptă cu inamicul, au fost de neacceptat pentru comandantul Grupului 9 Vânătoare. Această idee l-a afectat nespus de mult pe asul aviaţiei noastre. Ţinea prea mult la onoarea sa de ofiţer aviator şi nu admitea compromisiuri şi fuga din faţa inamicului”.

    ”Nu înţeleg ca un inamic, oricât de mare şi puternic ar fi, să intre în ţara mea”

    Ce s-a întâmplat în ziua fatidică, a doua zi după sfidarea ordinului superiorului, aflăm tot din cartea istoricului. În dimineaţa zilei de 18 august 1944 pe aerodromul Tecuci, poziţia asului aviaţiei naţionale, căpitanul av. Alexandru Şerbănescu, în faţa camarazilor săi, a fost următoarea:

    ”Domnilor aţi auzit ordinul şi ca militari suntem datori a ne supune. Deci, în calitate de comandant vă ordon să executaţi ordinele întocmai… eu personal mă înscriu în insubordonare şi declar în faţa domnului comandor… că nu execut acest ordin, acceptând să suport orice consecinţe! Rog însă pe domnul comandor…să amâie consecinţele până la terminarea acestei epopei”.

    Și, atenție, o frază care ar trebui să stea pe frontonul Ministerului Apărării – sau să fie inclusă în Jurământul militar:

    ”Nu înţeleg ca un inamic, oricât de mare şi puternic ar fi, să intre în ţara mea ca-n sat fără câini şi s-o pustiiască”, a spus comandorul Alexandru Șerbănescu.

    Valeriu Avram dă mai multe detalii, descriind un caracter eroic, cum nu se mai regăsește altul în istoria contemporană a România. Alexandru Șerbănescu nu s-a temut nici de Curtea Marțială atunci când a fost vorba de datoria față de țară.

    ”Ordinul ne absolvă de legea marţială, recomandându-ne să fugim din faţa inamicului”, a spus pe 18 august 1944 Alexandru Șerbănescu. ”Recunosc şi mă înclin în faţa bunelor intenţii şi a legitimităţii lui absolute şi pentru aceasta, în numele meu şi al dumneavostră, mulţumim domnului Ministru”.

    Și, din nou o frază mai puternică decât orice Jurământ militar – și e greu de crezut azi că un om, român, a putut spune așa ceva!

    ”Dar, eu voi continua să lupt, de va fi nevoie singur, până când sau cad, sau nu se va putea spune că în România n-a ieşit nici un român în faţa americanilor, chiar dacă pierdem bătălia…”.

    Bătălia… nu era de fapt decât o sfidare totală a morții, așa cum numai adevărații eroi sunt capabili să o facă. Cele câteva avioane românești angajau lupte împotriva avioanelor de bombardament americane, dotate cu zeci de mitraliere (28, dacă nu greșesc) și apărate de un roi de avioane de vânătoare. Raportul gurilor de foc era, așa cum menționam, de peste 100 la 1… Iar al gurilor de foc îndreptate către fiecare aparat românesc… mult mai mare!

    ”A salvat onoarea aviaţiei”.  Avea numai 32 de ani – și ordinul „Mihai Viteazu”

    Alexandru Șerbănescu nu a murit în bătălie, ci a reușit să ”muște” din inamicul supranumeric și să se retragă, însoțit de cele câteva avioane. Totuși, la întoarcere, probabil că avionul său fusese lovit ușor, pentru că aparatura de radiocomunicație și radiolocație a aparatului nu mai funcționa. 

    În aceste condiții nu a putu sesiza când un avion america s-a apropiat și l-a lovit din spate, ca la un exercițiu de poligon, la întoarcerea din această ultimă misiune din 18 august.

    Avea numai 32 de ani și fusese decorat cu marele ordin ”Mihai Viteazu”!…

    ”Cpt.av. Alexandru Şerbănescu a salvat onoarea aviaţiei în acea zi de 18 a acelui august 1944, fatidică pentru el, dar şi pentru ţară — ce s-ar fi consemnat în registrul istoriei la data de 18 august 1944 dacă aceşti bravi aviatori nu s-ar fi înălţat pe cerul patriei?”, scrie istoricul Valeriu Avram.

    18 august, o zi în care trebuie să ne aducem aminte și să onorăm memoria unui adevărat român — un EROU în faptă și spirit! Alexandru Șerbănescu, unul dintre argumentele afirmației "Eroii nu mor niciodată".

    ”18 august 1944, cpt.av. Alexandru Şerbănescu a căzut eroic la datorie, fiind doborât în aer de aviaţia americană la Ruşavăţ-Vipereşti, Buzău într-o luptă aprigă inegală tehnic şi numeric”, scriu cei de la Asociația Română pentru Propaganda și Istoria Aeronauticii (ARPIA)

    18 august, o zi care trebuie amintită azi, 20 iulie, de Ziua Aviației. Și un nume, comandor Alexandru Șerbănescu, model pentru orice cavaler al cerului!

    Opinia autorului ar putea să nu coincidă neapărat cu cea a redacției Sputnik. 

    Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>> 
    Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova



    Știrile Zilei