14:42 26 Noiembrie 2020
În direct
  • EUR20.46
  • USD17.22
  • RUB0.23
  • RON4.20
  • UAH0.61
    EDITORIALIST
    Sa primesc un link scurt
    68053

    După victoria Maiei Sandu la alegerile prezidențiale, a început în mod firesc o perioadă de „stare generală de bine”, felicitări și asigurări de devotament și prietenie.

    Editorial realizat de Olga Suharevskaia

    După ce a primit felicitări din partea președintelui rus, învingătoarea cursei electorale s-a întâlnit cu ambasadorul rus și și-a anunțat, de asemenea, intenția de a dezvolta relații bilaterale bazate pe respect reciproc și pragmatism. Doamna Sandu „își așterne” foarte ”moale”, dar totul indică asupra faptului că va „dormi” cam rău, scrie Olga Suharevskaiya, magistru în politică externă și jurist.

    Pragmatism în stil eurointegrator

    Vom lăsa deoparte vechiul scepticism și experiența de viață, să dăm dovadă de bunăvoință și să credem în sinceritatea intențiilor noului președinte ales al Moldovei de a „prieteni cu Rusia”. Dar este oare posibil să se facă asta?

    În timpul campaniei electorale, Maia Sandu și-a anunțat intenția de a aduce Moldova în Europa, iar primele întâlniri pe care le-a ținut după anunțarea rezultatelor votului au fost cu ambasadorii SUA și UE. Prioritățile au fost stabilite.

    Dar chiar dacă Sandu și-a propus să reînnoiască un parteneriat strategic cu Federația Rusă, Moldova trebuie să-și îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul Acordului de asociere cu Uniunea Europeană, care, printre altele, include necesitatea coordonării în domeniul politicii externe și de securitate.

    Nu știu dacă se merită să reamintim faptul că politica externă comună a UE față de Federația Rusă se bazează pe sancțiuni, presiunea politicii externe, crearea de structuri informaționale pentru „contracararea propagandei rusești”, a disputelor energetice și așa mai departe. Poziția europeană cu privire la așa-numitele „conflicte înghețate” merită menționată aparte. Bruxellesul și statele membre ale UE consideră că aceasta este o consecință a „ambițiilor imperiale” ale Federației Ruse. Una dintre ele se află pe teritoriul Moldovei. După cum se menționează în Rezoluția Parlamentului European din 19 septembrie 2019 privind condamnarea Pactului de neagresiune dintre Germania și Uniunea Sovietică, URSS în iunie 1940 „a ocupat și a anexat o parte a teritoriului României”. Cu alte cuvinte, Europa consideră că întreg teritoriul Moldovei, inclusiv Transnistria, este România, iar existența unui stat moldovenesc independent este doar un accident vremelnic care își așteaptă „restabilirea dreptății istorice”. Apropo, cetățeanul român Sandu nu se opune acestui lucru.

    Maia Sandu a venit la putere într-un moment în care relațiile ruso-europene sunt pe punctul de a se rupe. În urma schimbului de sancțiuni legate de presupusa otrăvire a liderului liberal al opoziției ruse Alexei Navalnîi, ministrul rus de externe Sergei Lavrov a anunțat posibilitatea înghețării dialogului cu Uniunea Europeană. În consecință, în calitate de politician pro-european, ea va executa deciziile partenerilor care și-au manifestat deschid susținerea în favoarea candidaturii sale în timpul campaniei electorale.

    Potrivit UE însăși, principiile relațiilor sale cu Rusia sunt implementarea Acordurilor de la Minsk, consolidarea dialogului cu membrii Parteneriatului estic și a Asiei Centrale, asigurarea propriei stabilități în privința securității energetice și „războiul hibrid”, sprijinirea „societății civile” din Rusia. Toate întrebările sunt în mod clar de confruntare și sunt percepute pe bună dreptate la Moscova drept o amenințare.

    Cum arată pragmatismul regimurilor pro-europene din CSI, am observat pe exemplul Ucrainei din vremea lui Viktor Iușcenko, când țara declarase deja „cursul spre comunitatea euro-atlantică”, dar războiul civil încă nu izbucnise. ”Dialogului pragmatic“ s-a soldat atât cu războiul gazelor, cât și cu o percepție extrem de negativă și lipsită de încredere a orice proiect bilateral cu Federația Rusă, în care se căutau cu zel tentative de atac la independența Ucrainei și asupra „aspirațiilor europene“. O situație extrem de asemănătoare a fost în Moldova recent în cazul împrumutului rusesc, la care Sandu și partenerii săi s-au opus în unanimitate, motivând acest lucru cu o amenințare imaginară de a asigura controlul rus asupra finanțelor țării. Curios, câți și-au amintit de acele 3 miliarde de dolari din Rusia, pe care autoritățile de la Kiev l-au numit drept „mită pentru Iankovic”?

    Patul lui Procust al ideologiilor și obligațiunilor

    Vorbind despre agenda relațiilor cu Rusia, Maia Sandu a vociferat teze privind necesitatea abolirii taxelor pentru mărfurile moldovenești și ca Rusia să ofere condiții mai bune pentru cetățenii moldoveni care lucrează acolo. Intențiile sunt cu siguranță nobile și înțelese la Moscova. Reprezentantul Ministerului de Externe al Rusiei, Maria Zaharova, a subliniat că partea rusă este pregătită să aprofundeze cooperarea reciproc avantajoasă cu partenerii moldoveni, dar există o serie de subtilități aici.

    În primul rând, decizia de anulare a taxelor pentru mărfurile moldovenești a fost luată împreună cu decizia de acordare a statutului de observator al Moldovei în cadrul UEEA. Având o zonă de liber schimb cu UE în temeiul Acordului de asociere, Ucraina s-a confruntat cu o serie de restricții rusești în temeiul Tratatului privind zona de liber schimb din CSI chiar înainte de introducerea sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei, la care a aderat Kievul. Adică, menținerea unui regim comercial favorabil pentru Republica Moldova este posibilă numai în contextul unui dialog cu UEEA. Care va fi poziția noului șef de stat în ceea ce privește Uniunea Eurasiatică?

    În al doilea rând, în lumina confruntării crescânde dintre SUA, UE și Rusia, este probabil ca presiunea asupra Chișinăului să crească cu privire la problema aderării la sancțiunile antirusești din Occident ca o condiție pentru aprofundarea integrării europene. Așa-numita „izolare” a lui Igor Dodon a eliminat această problemă de pe ordinea de zi, dar aceasta nu a dispărut nicăieri. Chiar și faptul că negocierile Moldovei cu Washingtonul și Bruxellesul în această privință vor pune capăt scutirii mărfurilor moldovenești de taxe în Federația Rusă.

    În al treilea rând, Sandu a articulat foarte clar interesele Moldovei. Dar punctele care ar fi de interes pentru Rusia nu au fost niciodată menționate. Între timp, preferințele comerciale și regimul șederii cetățenilor sunt o parte integrantă a întregului complex de relații bilaterale dintre state, inclusiv sfera umanitară, poziția comunității ruse și a Bisericii Ortodoxe, interpretarea istoriei și a memoriei naționale.

    Maia Sandu este cunoscută pentru anularea studiului limbii ruse în școlile moldovenești când era ministru al educației și, deși a făcut recent o serie de declarații de reconciliere, par greu de crezut. După cum se știe, anturajul îl face pe rege, iar toate forțele politice care l-au susținut pe câștigător în turul al doilea, precum și propriul său partid, sunt în favoarea romanizării, se opun extrem de puternic canalelor de televiziune rusești, nu consideră Ziua Victoriei drept sărbătoare și interpretează limba rusă și informațiile de origine rusă ca „război informațional” și „propagandă”. Nu uitați că Maia Sandu, care a lucrat în structurile lui George Soros, este strâns asociată cu ONG-urile occidentale, una dintre activitățile sale principale fiind lupta împotriva influenței rusești.

    Este destul de previzibil că, indiferent de modul în care noile autorități moldovenești încearcă să separe problemele umanitare și economice, acestea vor avea un impact asupra regimului comercial și asupra poziției cetățenilor moldoveni în Federația Rusă.

    Cu atât mai mult, că Sandu a anunțat deja și despre alte momente de conflict.

    Nodul transnistrean

    Au trecut doar câteva zile după alegeri, și situația în jurul Transnistriei a început să se intensifice. Noul președinte ales al Republicii Moldova a refuzat deja să plătească pentru gazul rusesc furnizat Transnistriei și a cerut „retragerea trupelor și munițiilor rusești”. Aceasta în sine este o speculație cu privire la contingentul de menținere a păcii situat pe malul stâng al Nistrului, în conformitate cu acordul semnat și de partea moldovenească.

    Despre intențiile militante ale Maiei Sandu mărturisește și teza conform căreia scenariul blând al lui Igor Dodon pentru reintegrarea teritoriului rebel este inacceptabil pentru ea. Așteptând un fel de „oportunitate geopolitică” pentru întoarcerea Transnistriei, Sandu stabilește un dialog cu Ucraina, ceea ce va însemna o sporire a blocadei republicii nerecunoscute. În mod clar se creează un mecanism de coordonare pentru a intensifica conflictele din Transnistria și Donbass, cu privire la care Sandu a sfătuit deja Kievul să nu fie blând. De fapt, noul lider al Moldovei a susținut bombardamentul civililor, blocada economică și discriminarea socială împotriva locuitorilor din RPD și RPL. Totuși, acest lucru este ceva la care era de așteptat, dacă este să ne reamintim de tentativele de a-i priva pe locuitorii din transnistria de dreptul la vot în alegeri, deși sunt cetățeni cu drepturi depline ai Moldovei.

    Acest lucru reprezintă o amenințare nu numai pentru populația transnistreană și pentru militarii ruși, ci și pentru securitatea de pe un front mai larg, de la Luhansk la Tiraspol. Permiteți-mi să vă reamintesc că în mai 2019, corporația RAND a pregătit un raport amplu despre „epuizarea” Rusiei, prin intermediul livrării Ucrainei a armelor letale, „democratizarea” Belarusului și consolidarea prezenței sale în Caucazul de Sud și Asia Centrală.

    O clauză separată din document se referă la „ademenirea” Transnistriei de partea sa. După cum arată evenimentele recente, planul este în curs de implementare.

    Cea mai periculoasă în acest context este atitudinea pro-unionistă a politicienilor moldoveni pro-occidentali, ceea ce implică o mare probabilitate ca România, membru NATO, să intervină în conflictul transnistrean. În orice caz, prezența Alianței în Moldova după venirea la putere a lui Sandu va spori brusc, până la abolirea statutului de neutralitate al țării.

    Răcirea relațiilor - inevitabilă

    Desigur, nu ar trebui să vă presărați cenușă pe cap. Relațiile bilaterale au cunoscut mai multe perioade de răcire și de conducere a politicienilor „pro-europeni” în Moldova.

    Pentru a-și realiza aspirațiile către UE și NATO, Maia Sandu trebuie să obțină majoritatea parlamentară, care este încă sub controlul socialiștilor.

    În orice caz, este puțin probabil să fie un lucru dificil. Așa cum au arătat alegerile din Statele Unite și o serie de țări „post-maidan” ale CSI, dacă elitele globaliste trebuie aduse la putere, normele democratice, legislația electorală, libertatea de exprimare, pluralismul politic și alte „valori universale” trec pe plan secund. Institutul de politici publice, controlat de un ONG occidental, efectuează deja sondaje cu privire la partidele care ar câștiga alegerile parlamentare anticipate, iar rețeaua media a lui Soros promovează activ rezultatele obținute.

    Dacă să luăm în considerare lupta internă de pe flancul stâng, Sandu va reuși chiar să-și păstreze o față bună chiar făcând un joc prost și să imite prezența unui spectru larg de forțe politice în Parlament.

    Dar aceasta este o cu totul ală poveste, dar relațiile ruso-moldovenești se vor confrunta cu o altă perioadă de răcire și diminuare a cooperării.

    Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției.

    Tematic

    Ludovic Orban a felicitat-o pe Maia Sandu
    Iohannis a felicitat-o pe Maia Sandu pentru victoria în alegeri
    Oficialii europeni o felicită pe Maia Sandu
    Tagurile:
    Rusia, Maia Sandu

    Știrile Zilei