12:56 14 Iunie 2021
În direct
  • EUR21.50
  • USD17.70
  • RUB0.25
  • RON4.37
  • UAH0.65
    EDITORIALIST
    Sa primesc un link scurt
    7315373

    Rachetele hipersonice rusești Țirkon schimbă raporturile de forță în Oceanul planetar, inclusiv în zona Arctică.

    MOSCOVA, 26 mart – Sputnik. La tentativele de presiune din partea Forțelor Navale ale SUA și NATO în zona polară și în Traseul Mării Nordului, Rusia răspunde cu lansarea rachetelor hipersonice “Țirkon”. Partenerii occidental nu sunt în stare să răspundă tehnologic la astfel de “argumente”. Le rămâne doar să se rezume la declarații tari și acuzații în adresa Rusiei, care își protejează legitim frontierele și interesele naționale în limitele dreptului internațional.

    Principala fregată a proiectului 22350, “Amiralul Flotei Uniunii Sovietice Gorșkov” din diviziile navelor de rachetă a Flotei Nordice, a ieșit pe 24 martie în Marea Barents pentru îndeplinirea sarcini de antrenament, de tragere cu arme de rachetă și artilerie asupra unor ținte maritime și testarea rachetelor hipersonice “Țirkon”.

    Lansările rachetelor de către “Amirarul Gorșkov” la o distanță de până la 800 de kilometric sunt planificate pentru 25-27 martie și provoacă un interes sporit a “partenerilor” din NATO. Forțele Navale ale SUA și NATO nu dispun de radare necesare pentru detectarea „Țirkon”, care zboară cu o viteză de peste 10 mii de kilometri pe oră. În ansamblu, dorințele de a controla Arctica nu coincide cu capacitățile tehnologice ale alianței.

    Pe 25 martie, “Amiralul Gorșkov” a îndeplinit cu succes lansările a patru rachete hipersonice, toate au lovit țintele, testările de proiectare a zborului s-au încheiat.

    În luna mai vor demara testele de stat ale “Țirkon” cu realizarea a altor câtorva lansări, inclusiv două de pe bortul submarinei nucleare “Severodvinsk” (în a doua jumătate a anului). Programul de testare a anului 2020 a fost îndeplinit, fregata “Amiralul Gorșkov” a tras de două ori cu Țirkon asupra unor ținte maritime și odată asupra unor ținte terestre (în acest sens există o versiune modificată cu rază lungă de acțiune).

    Testările au demarat în anul 2016. Ministerul Apărării al Rusiei planifică să ia în dotarea armatei “Țirkon” în a doua jumătate a anului 2022. Precum orice stat suveran, Rusia este nevoită să reacționeze adecvat la extinderea rețelei de baze militare și poziționarea rachetelor NATO în preajma frontierei. Moscova își demonstrează intenția fermă de a-și apăra Traseul Mării Nordice de interpretările extinse ale “libertății de navigare” și prezența distructivă a navelor militare ale Forțelor Navale ale SUA și NATO în preajma frontierelor rusești și frontierele rusești din Arctica. “Țirkon” reprezintă doar unul din gama de argumente ale Flotei Nordului. Stilul cooperării internaționale prin “luare în vizor” nu este o opțiune pentru Rusia și este impusă de Occidentul colectiv.

    Scopuri și mijloace

    Interceptabile și puternicele rachete “Țirkon” amintesc că pe orice agresor îl așteaptă o răsplată inevitabilă, iar NATO nu reprezintă cea mai bună sau cea mai mare parte a omenirii. Alianța militară a peste treizeci de state cu o pondere diferită reprezintă interesele doar a 10 la sută a populației planetei și nu poate dicta vecinilor oarecare „reguli de conduită” în mod unilateral (în favoarea alianței).

    „Partenerii” occidentali ignoră într-un mod arogant orice dialog în baza principiului egalității părților. Operează cu niște sancțiuni extrateritoriale ilegale. La conferința de presă de la finalul întrevederii miniștrilor de Externe ale statelor NATO din 24 martie, secretarul general al alianței, Jens Stoltenberg, a declarat că alianța observă o creștere a amenințării cu rachete din partea Rusiei și intenționează să răspundă.

    Ce-i drept, deocamdată nu au cu ce. Pentagonul speră să obțină rachete hipersonice abia spre anul 2028. Probabil, cei de la Bruxelles și Washington speră că declarațiile dure și acuzațiile nefondate vor reuși să oprească metafizic zborul “Țirkon” și o evoluție normală, pașnică a Rusiei, independent de alianță.

    În legătură cu intensificarea activităților NATO în regiunile Baltice și Mării Negre, capacitatea de apărare a Rusiei va fi sporită în mod legitim. La amenințările militare ale alianței, Moscova răspunde cu reținere, asimetric. Rusia nu are nevoie de sute de baze militare în zeci de țări.

    Spiritul mării

    Cele mai noi sistem de rachete hipersonice la bordul navelor militare și submarinelor Flotei Navale a Rusiei completează gama de capacități ale rachetei de croazieră cu o precizie înaltă „Kalibr” și modifică radical tactica luptelor pe mare, întregul raport de forțe în Oceanul Planetar. Din surse deschise se cunoaște că „Țirkon” produse în serie vor zbura cu o viteză de nouă ori mai mare decât viteza sunetului (peste 10789 de kilometri pe oră), distrugând ținte aflate la o distanță de peste 1000 kilometri. Lungimea rachetei este de 6 metri, masa focoasei – 300 de kilgrame. În calitate de lansator servește complexul universal 3S-14, utilizat și pentru rachetele antinavă “Granit” și „Oniks”. Potrivit informațiilor Ministerului Apărării al Rusiei, cu “Țirkon” vor fi înarmate crucișătorul „Amiralul Nahimov”, fregata de tipul „Amiral Gorșkov”, corvetele proiectului 20385 (“Gremeași”), navele proiectelor 22350, 23560 și submarinele proiectelor 885, 885M, 949AM.

    Rachetele hipersonice nu pot fi interceptate de sistemele antirachetă actuale și cele din perspectivă, iată de ce vor avea o influență semnificativă asupra rezultatelor conflictelor armate.

    “Țirkon” este capabil să străbată zona apărării antiaeriene a inamicului în câteva secunde, iar lovitura nu poate fi respinsă. Spre exemplu, mijloacele moderne de apărare antiaeriană a Flotei Regale Britanice poate doborî ținte aeriene care zboară la o viteză de până la 3700 de kilometric pe oră. “Stăpâna Mărilor” este disperată, pentru că “Țirkon” este capabil să facă praf dintr-o singură lovitură două portavioane britanice noi, în valoare de șase miliarde de lire sterline.

    Într-adevăr, energia cinetică a rachetei hipersonice permite chiar și unui lingou inert să “disece” distrugătorul american de clasa Arleigh Burke. În Statele Unite “Țirkon” este considerat un “salt cuantic” în crearea unor „arme asimetrice” pentru protejarea de amenințările nucleare.

    Simpla existență a “Țirkon” determină forțele navale ale NATO să-și ajusteze tactica și să ajungă din urmă Rusia în domeniul tehnologiilor apărării antiaeriene. Sistemul asigură extinderea distanței sigure de la navale militare rusești și apele teritoriale, reduce spațiul operațional pentru manevre. “În perioade speciale” grupul de portavioane a inamicului va fi nevoit să păstreze distanța în afara zonei de acțiune a rachetei “Țirkon”, adică la o distanță de peste 1000 kilometri de navele militare rusești. Invizibilitatea submarinelor rusești va transporta grupurile de portavioane în niște ținte ușoare pentru “Țirkon”, în orice zonă a Oceanului Planetar (aproximativ din 2025). Cu toate acestea, “Țirkonul”, care zboară într-un nor încins de plasma, nu reprezintă o provocare, ci un răspuns la politica antirusească a NATO.

    Tagurile:
    Rachete, Occident, Nave, Rusia

    Știrile Zilei