23:03 22 Ianuarie 2020
În direct
  • EUR19.55
  • USD17.61
  • RUB0.29
  • RON4.09
  • UAH0.73
    Politică
    Sa primesc un link scurt
    36813

    Ion Iliescu a publicat pe blogul său personal o opinie despre Revoluția din 1989 în care își propune să facă lumină cu privire la evenimentele de acum trei decenii.

    BUCUREȘTI, 11 dec - Sputnik, Marius Holdean. Fostul președinte spune pe blogul personal că a trecut suficient timp de la evenimentele din decembrie 1989 pentru a analiza, de o manieră obiectivă, cauzele și consecințele Revoluției, analiză care va fi pusă în contextul acelei perioade.

    ”Nu intenționez să răspund tuturor clișeelor care țin loc de evaluare a faptelor din urmă cu treizeci de ani. Cred sincer că societatea românească este suficient de matură pentru a accepta toate punctele de vedere, și a judeca faptele, și nu etichetele lipite de unii sau de alții pe aceste fapte”, explică Iliescu demersul său inedit.

    Factorul declanșator al Revoluției Române a fost, până la urmă, încercarea de a-l muta cu forța pe pastorul Laszlo Tokes de la Timișoara în altă parohie, este de părere fostul președinte.

    ”Cetățenii s-au solidarizat cu el, dar nu doar atât: au considerat că este un bun moment pentru a-și exprima public nemulțumirile și nevoia de schimbare. Intervenția violentă a forțelor de ordine a declanșat riposta cetățenilor, care au început să formuleze cereri explicite de schimbare a sistemului politic. Succesiunea evenimentelor s-a accelerat, și rezultatul se cunoaște: regimul totalitar al lui Ceaușescu a căzut, după protestele din București, din 21-22 decembrie 1989”, sumarizează el evenimentele.

    Iliescu este de părere că, înainte de orice, Revoluția Română a fost una pentru democrație, drepturi și libertăți, garanții pentru ele, o guvernare bazată pe Constituție și pe legi, nu pe bunul plac al unora care se cred stăpânii țării!

    De ce o Revoluție cu victime

    Fostul președinte recunoaște că Revoluția Română a fost un moment de violență socială și observă că istoria nu a fost clementă cu România, încercând astfel să explice ”de ce a trebuit să încheiem violent un capitol de istorie, cel al totalitarismelor românești, început, din păcate, tot violent, odată cu instaurarea dictaturii regale, în 1938, dictatură pregătită de multe și variate încălcări ale drepturilor și libertăților cetățenești, care au avut ecouri puternice în epocă”.

    El nu ocolește marea întrebare de ce România a ieșit violent din comunism, iar pentru recâștigarea libertății a fost nevoie de jertfa unor oameni.

    ”Da, ceea ce s-a întâmplat în jurul nostru, în anul 1989, a contrastat cu situația din țara noastră: toate țările foste comuniste au avut parte de o schimbare pașnică de sistem. De ce noi am fost excepția? Motivul este simplu, dar în același timp extrem de complicat, și el explică multe dintre evenimentele care au urmat prăbușirii ceaușismului. Este vorba despre lipsa unei alternative politice la regimul existent”, explică fostul președinte.

    El reamintește că regimul totalitar ceaușist a avut o caracteristică: intoleranța extremă la diversitate, la orice însemna abatere de la dogmă, de la linia oficială, intoleranță care a fost abil justificată, atât prin prezentarea celor care se îndoiau de dogmă, care încercau și altceva-atât dinspre dreapta ideologică, dar și dinspre stânga ideologică-drept dușmani ai ,,mărețelor realizări ale poporului român”, cât și ca un fel de coloană a cincea, la început a imperialismului american, apoi a Moscovei, spre sfârșitul epocii ceaușiste.                                                                        

    Totuși, Iliescu le reamintește tuturor că până spre începutul anilor 80 a existat un fel de consens intern, implicit, legat de dezvoltare. ”Oamenii au susținut regimul, câtă vreme a fost relativ performant economic, iar efectele sociale au fost importante. De asta nu era nevoie de o alternativă, de asta a fost respinsă crearea ei de către cetățeni”, atrage el atenția.

    Iar când eșecul economic devenise evident, spre mijlocul anilor 80, nu a mai fost timp pentru crearea unei alternative, iar furia și disperarea oamenilor au dus către o soluție violentă, nu către o schimbare negociată, ca în Cehoslovacia, Ungaria și Polonia. Despre aceste țări Iliescu spune că au avut timp-și oarecare libertate-de a construi astfel de alternative, și conducători care au înțeles că lumea se schimbă, că vrea libertate, pluralism, democrație.

    Explicații din perspectiva istoriei

    Despre momentul zero al Revoluției, vrea Iliescu să clarifice teoriile de pe piață, oricât ar căuta unii ”lovituri de stat”, ”conspirații” și ”intervenții străine”, adevărul este mult mai simplu ”și îl știm toți: nu se mai putea, ne ajunsese tuturor cuțitul la os, după cea mai dură perioadă de austeritate din perioada postbelică, dintr-o țară europeană”.

    El istorisește pe scurt că decizia lui Ceaușescu de a plăti datoriile externe într-un timp scurt a dus la reducerea drastică a consumului intern, la raționalizarea alimentelor, energiei, combustibililor, la mizeria din școli și spitale, la forțarea exporturilor, la reducerea investițiilor în momentul în care aparatul productiv, construit în anii 60 și 70, avea nevoie de modernizare, când trebuia introdus progresul tehnologic în diverse domenii.

    Orice mișcare radicală de acest gen, orice revoluție, are niște forțe motrice, mai arată Iliescu, iar în 1989 ele au fost muncitorimea din marile orașe industrializate și embrionul de clasă de mijloc, constituit din intelectualitatea tehnică, economică și umanistă, pe de altă parte, dar și  prezența masivă, în stradă, a tinerilor.

    Faptul că Timișoara a fost punctul de pornire al evenimentelor care au dus la căderea ceaușismului are o explicație: diversitatea sa, nu doar etnică și religioasă, ci și industrială, intelectuală, culturală, mai spune Iliescu.

    Fostul președinte vrea să repună Revoluția pe piedestal și o consideră ”un mare moment de demnitate al poporului român”, care a lăsat ca moștenire democrația.

    ”Și nu putem accepta revenirea la totalitarism. La fel de periculos este procesul de golire de conținut a democrației, marginalizarea instituțiilor ei fundamentale, Parlamentul, în special, transformarea partidelor politice într-un soi de spectatori, menite doar să dea impresia de pluralism politic, și, ceea ce nu putem accepta, deposedarea poporului de suveranitatea sa, prin anularea, pe diverse căi, a votului său”, a dat Iliescu un mesaj care nu mai ține de clarificarea trecutului, ci de prezent.
    Tagurile:
    Revoluție, Ion Iliescu


    Știrile Zilei