16 iunie 2013, 10:18

Universul este nefiresc de bine organizat și nu ar putea exista fără un sens

Universul este nefiresc de bine organizat și nu ar putea exista fără un sens

Totul pornește de la o întrebare care până în prezent nu are un răspuns cert și anume: este Universul cunoscut - natural, unic având totuși o limită finită?!... și/sau trăim într-un alt univers atipic plasat într-un multivers? – se întreabă cititorul nostru din Cluj Napoca, Gabriel Teodorescu.

Este destul de dificilă o abordare științifică pe înțelesul tuturor, însă voi încerca să percep poate mai bine subiectul, scriind din perspectiva simplului cititor.

Dacă întoarcerea în timp ar fi posibilă, mi-aș dori a fi contemporan cu Rene Descartes, care publica în iunie 1637 Discursul asupra metodei – una dintre lucrările fundamentale în dezvoltarea științelor. Incursiunea mea ar continua în iunie 1854, atunci când au apărut studiile de avangardă ale lui Bernhard Riemann referitor la curbarea spațiului, idee care a fost dezvoltată ulterior de Einstein în teoria relativității. Mi-aș dori să fiu prezent în iunie 1905, când Albert Einstein publica – Un punct de vedere euristic privind producerea și transformarea luminii, unul din primele articole referitor la efectul fotoelectric extern pentru care i-a fost decernat Premiul Nobel, concomitent cu un alt articol - Despre electrodinamica corpurilor în mișcare, publicat în Annalen Physik.

La întrebarea din debutul articolului comunitatea științifică internațională caută și nu de acum un răspuns cât de cât satisfăcător.

În luna aprilie a acestui an discuții și dezbateri pe această temă s-au purtat în cadrul Universității Columbia care a avut ca invitat pe Nima Arkani-Hamed, un teoretician de la Institutul pentru Studii Avansate de la Princeton University. Discuțiile s-au axat pe implicațiile aparent contradictorii ale rezultatelor cercetărilor experimentale din 2012 de la Large Hadron Collider din Europa. Arkani-Hamed emite cu această ocazie o idee îndrăzneață declarând că: Universul este inevitabil și în același timp imposibil, conform Science News.

Spectaculoasa descoperire a bosonului Higgs din iulie 2012 este doar o etapă în confirmarea unei teorii emise de aproape 50 de ani, conform modului în care particulele elementare pot dobândi masă, având energie, ceea ce le permite să formeze structuri cu mult mai mari. Și totuși… pentru ca bosonul Higgs să aibă sens având masă și energie echivalentă, specialiștii de la LHC trebuie să găsească și alte particule de acest tip, însă până în prezent nu s-a reușit descoperirea lor. Pentru neavizați bosonul Higgs este o particulă elementară ipotetică indispensabilă în mecanismul care conferă masă celorlalte particule cunoscute. Particula cu o energie de 125-126 MeV, apărută în urma experimentele ATLAS și CMS, reprezintă cel mai masiv boson descoperit până în prezent la CERN. Fenomenul s-a produs în urma coliziunii dintre doi protoni - o adevărată idilă cuantică a acestora, bosonul având un timp de viață foarte scurt, dezintegrându-se rapid în alte particule, faptul în sine arată încă o dată dorința fizicienilor de a dovedi existența sa și plasarea sa corectă în cadrul Modelului Standard. Se pare că gradul de certitudine al descoperirii bosonului Higgs este de 99,999%, revista Science considerând că această descoperire este cea mai importantă realizare științifică a anului 2012. La mijlocul lunii martie în cadrul Conferinței de la Moriond, specialiștii de la CERN anunțau că au reușit măsurarea a încă două proprietăți ale acestei particule, prezise de teoria actuală a fizicii particulelor elementare-Modelul Standard. Astfel preocupările cercetătorilor sunt îndreptate spre confirmarea bosonului Higgs, pentru a înlătura incertitudinea referitor la faptul că și acesta ar putea fi doar unul din multitudinea de bosoni preziși a exista de noile teorii supersimetrice.

De ce este atât de necesară certitudinea existenței sale ?!

În primul rând am reuși să înţelegem mai bine rețeta și ingredientele elementare referitor la crearea materiei din Univers așa cum o știm și o percepem în prezent, extrapolând chiar existența noastră care implică existența acestei particule elementare. Experimentul trebuie să valideze și noile teorii științifice modelate matematic și să confirme sau să infirme dacă este vorba cu certitudine de bosonul Higgs și dacă pot exista mai mulți astfel de bosoni.

Altfel nu putem spune decât că am asistat și ne confruntăm doar la un rezultat arbitrar, datorat unor posibile fluctuații aleatorii din perspectiva spațiului și timpului, fiind astfel pusă în pericol noțiunea de „naturalețe", emisă de Albert Einstein, conform căreia legile naturii sunt de o frumuseţe sublimă, inevitabile și de sine stătătoare. Lumea fizicienilor de top se confruntă deja cu o ideea care începe să persiste și anume că există totuși posibilitatea ca universul să fie de fapt nenatural, dezacordurile majore apar însă cu privire la dovedirea acestei noi supoziții. Nathan Seiberg fizician la Institutul pentru Studii Avansate de la Princeton University, consideră ca ar trebui să existe un mecanism intim care ar putea explica toate aceste paradigme, însă nimeni până acum nu poate să-și dea seama exact despre ce ar putea fi vorba. În același timp existența problemelor teoretice frustrante chiar referitor la domeniul teoriei cuantice, face ca pentru unii specialiști teoria corzilor să fie doar un „peisaj” în acest domeniu, nici conceptul multiversului sau principiul antropic nu soluționează pe deplin toate problemele, declarația aparține recent unui laureat al premiului Nobel, David J. Gross. Fizicienii devin din ce mai convinși că universul este nefiresc, cu constante extrem de improbabile, fapt care determină și susține ideea ca ar trebui să existe un număr enorm de universuri, într-un multivers existențial și totuși doar postulat. În opinia lui Raphael Bousso, fizician la Berkely, California University, unul dintre dezvoltatorii conceptului și scenariului multiversului, aceste aspecte nu pot fi analizate pe o baza emoțională, existând o posibilitate logică favorizată din lipsa de naturalețe a celor două experimente de la LHC.

Astfel apar de fapt două posibilități, ori trăim, existăm într-un univers mult prea complicat, sau de fapt suntem plasați atipic într-un multivers.

Și totuși fizicienii suspectează că lipsește ceva. Joe Lyklen de la Fermi Lab și Alessandro Strumia de la Universitatea din Pisa întrevăd și o altă opțiune introducând recent conceptul de „natural modificat”, datorită numărului de particule care ar putea fi componentele necunoscute ale materiei întunecate.
Însă „naturalețea modificată” nu poate rezolva problema care există în fizică și anume faptul că universul nu a fost anihilat imediat prin propria sa energie în momentul imediat următor după Big Bang.

Astfel dilema întunericului, energia vidului, acea energie întunecată devine mai mult decât enigmatică neexistând până în prezent o teorie care să rezolve natural discrepanțele uriașe constate. Se naşte astfel necesitatea apariției unei noi constante cosmologice, extrem de bine pusă la punct, care să demonstreze faptul posibil în sine, conform căruia, poate fi prevenită explozia rapidă a universului sau restrângerea sa la un punct. Deseori și absurdul poate fi o șansă, iar ideea multiversului începe să prindă contur în rândul specialiștilor în cosmologie.

  •  
    şi distribuie pe