20 mai 2014, 12:38

Reflecţii referitoare la vizita în China a preşedintelui Vladimir Putin

Reflecţii referitoare la vizita în China a preşedintelui Vladimir Putin

Asistăm zilele acestea la un eveniment de o extremă importanţă – şi aceasta în nici un caz prin vreo contribuţie a mass-media de la noi, care şi-a uitat demult menirea de a informa corect, complet şi nepărtinitor.

Evenimentul menţionat este întâlnirea oficială a doi preşedinţi care sunt pe care la a modifica radical harta geopolitică a lumii – Vladimir Putin şi Xi Jinping. Ţin să subliniez însemnătatea acestui summit nu dintr-o efuziune propagandistică – niciuna din ţările pe care cei doi preşedinţi le conduc nu necesită o atare contribuţie – ci dintr-o reală necesitate de informare completă şi pertinentă, nu prin „perdele de fum” sau ştiri fabricate în laboratoarele dezinformării – deja faimoasele hoax-uri cu care spaţiul virtual este infestat zilnic, ci printr-o expunere coerentă a unor fapte concrete şi a ţintelor strategice pe care le întrevăd, cât şi prin câteva concluzii pe care le propun.

Vladimir Putin şi Xi Jinping se întâlnesc pentru a pune bazele cele mai solide cu putinţă ale noii construcţii geopolitice în pregătire. Indiferent cum se va numi aceasta – noi îi vom spune, simplu, BRICS, deocamdată. Spun indiferent, deoarece un număr tot mai mare de state, de pe diferite continente (Africa, America Latină), ar dori să se alăture, din raţiuni, evident, preponderent economice, dar şi din prisma unor alianţe tradiţionale care au funcţionat aproape ireproşabil. Iar acest fapt va influenţa covârşitor configuraţia lumii viitorului sşi, cel mai probabil, va schimba şi sigla sub care se va consacra această structură.

Lumea unipolară pe care angrenajul UE-NATO a creat-o şi-a dovedit din plin limitele, lipsa de viziune şi o înfricoşătoare disponibilitate de a călca pe cadavre, la modul cel mai propriu, numai în scopul unei expansiuni care să salveze, pe de o parte, neînfrânatul consumism occidental iar, de cealaltă parte, proverbiala datorie publică a SUA, aflată permanent în creştere geometrică. BRICS este o alternativă viabilă, fiind realpolitik în acţiune care pune bazele lumii multipolare, în care Eurasia va deveni centrul de greutate planetar. Este argumentul suprem prin care ţări cu economie solidă, în expansiune sau cu baze naţionale care exclud tranzacţiile speculative şi falimentele induse de competiţia incorectă vor pune capăt unei expansiuni ilogice şi iraţionale, ale cărei falii propagandistice au produs false „revoluţii” bazate pe capacitatea de manipulare a unor mase sărăcite tot de ingineriile financiare promovate de aceleaşi forţe euro-atlantiste.

Scopul central al vizitei preşedintelui Vladimir Putin în China va fi participarea la Conferinţa asupra Interacţiunii şi a Măsurilor pentru Creşterea Încrederii în Asia (Conference on Interaction and Confidence Building Measures in Asia - CICA). Denumirea evenimentului este relevantă. Înfiinţată la sugestia preşedintelui Nursultan Nazarbayev, CICA e o Conferinţă care reuneşte 16 state asiatice: Afghanistan, Azerbaijan, Bahrain, Cambogia, China, Egipt, India, Iran, Irak, Israel, Iordan, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Mongolia, Pakistan, Palestina, Republica Coreea, Rusia, Tajikistan, Thailanda, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Uzbekistan,Vietnam. Bazată pe două documente programatice – Actul de la Alma-Ata din 2012 şi Declaraţia asupra Principiilor Conducătoare ale Relaţiilor dintre Statele Membre CICA din 2009 – CICA îşi propune îmbunătăţirea climatului de cooperare şi de încredere în rândul membrilor prin măsuri multiple – de ordin politic, economic, militar; Unul din punctele nodale care coincide şi cu principala aşteptare pe care o manifestăm în legătură cu acest eveniment, va fi semnarea unui extrem de important Acord economic privitor de exportul de gaz din Federaţia Rusă către China – „Sfântul Graal” al viitoarei economii, după cum este denumit de adevăraţii specialişti în economie – firesc, datorită beneficiilor uriaşe pe care le va aduce ţărilor implicate. In conjunctura actuală, dominată de „sancţiunile” economice impuse Rusiei de S.U.A., via U.E., iată cum primul gest semnificativ al viitoarei construcţii BRICS vine în contraponderea unei atitudini mercantile, păguboase, inflexibile pe care binomul S.U.A.-U.E. nu înţelege să şi-l schimbe.

Dacă mai adăugăm şi informaţia referitoare la vânzarea unei cincimi din stocurile de bonduri americane deţinute de Federaţia Rusă, obţinem o imagine mai apropiată de realitate a „sancţiunilor” pe care S.U.A. se străduiesc să le aplice, în special prin terţi – ţările din Uniunea Europeană fiind, în acest sens, cal de bătaie şi teren de aplicaţie. Dar şi aici se manifestă grade diferite de vasalizare, o atitudine neuniformă, mergând de la obedienţă totală, dublată de iniţiative ridicole până la o atitudine atipică, fidelă în exclusivitate intereselor naţionale. Din nefericire, cazul României este unul ridicol, iar la apogeul ridicolului s-ar califica suma declaraţiilor belicoase ale diverşilor reprezentanţi ai elitei politice, culminând cu „mobilizarea de la Botoşani”. Cazul atipic este dat de Ungaria şi Cehia.

In atare conjunctură, o scurtă analiză SWOT se impune. Fără figuri de stil.

1. Ce avem bun?

Apropierea teritorială de Federaţia Rusă, relaţii economice tradiţionale care, deşi estompate, pot fi aduse pe un făgaş al normalităţii şi al progresului. Relaţii culturale latente care pot deveni un etalon al excelenţei. O comunitate rusă tradiţională care este, oricum, un liant istoric indeniabil. Tradiţia culturală de excepţie, de la Dimitrie Cantemir şi chiar dinaintea sa. Si, în profunzime, de cele mai multe ori ferită de gurile rele ale propagandei atlantiste, o atitudine pozitivă, o solidaritate, o comprehensiune dublată, de multe ori, de admiraţie. Si de ce să nu o afirmăm clar: o credinţă comună şi valori morale comune, fapt extrem de important în actualul context internaţional.

2. Ce este slab?

Ezitările clasei politice, inconsecvenţa, lipsa viziunii. Lipsa unei atitudini cu adevărat patriotice, dedicate strict interesului naţional. Tendinţele revanşarde, încurajate exact de cei care au adus România în situaţia unei colonii din lumea a treia. Nehotărârea electoratului, slăbit de o clasă politică mereu în aşteptarea firmanului de la Ambasada S.U.A.

3. Care sunt oportunităţile?

Tocmai le-am expus anterior. Nu voi pregeta niciodată să le expun: deschiderea faţă de ceea ce este şi va fi Eurasia. Si aici nu este vorba doar de foarte importantul aspect economic, ci şi de cel spiritual-tradiţionalist, care lipseşte actualei alianţe S.U.A.-U.E. Vizita lui Vladmir Putin în China, pe care am descris-o în aceste rânduri este, din acest punct de vedere, o piatră de hotar. Pentru România au fost, în repetate rânduri, mâini întinse în vederea demarării unui proiect asemănător. Să ne amintim, la acest capitol, de vizita din noiembrie 2013 a premierului chinez Li Keqiang la Bucureşti, sau de vizita ministrului Afacerilor Externe, Titus Corlăţean, la Moscova, din 8-10 iulie 2013.

4. Ameninţările evidente sunt declaraţiile şi atitudinile belicoase nejustificate, comandate din exterior sau total neinspirate ale înalţilor oficiali români, dublate pericolul de transformarea în teatru de operaţiuni militare, prin desfăşurarea de trupe N.A.T.O. în România. Rusofobia ca atitudine dirijată de anumite canale media – binecunoscute de altfel şi destul de numeroase, alimentate din aceleaşi surse binecunoscute. Defăimarea oricărei persoane ar „îndrăzni” să propună ameliorarea relaţiilor cu Federaţia Rusă – şi stigmatizarea celor care au şi soluţii concrete – sunt binecunoscute de-acum „listele de trădători” promovate de reprezentanţii partidelor de dreapta. După scenariul ucrainean, aceste tendinţe, încurajate dar mai ales finanţate din exterior (S.U.A. + U.E.) pot deveni rapid organizaţii militarizate cu caracter fascist, ceea ce ar transforma în potenţială dictatură militară sprijinită de S.U.A., iar modelul latino-american nu e, din păcate, o ficţiune, ci un binecunoscut „modus operandi”.

Menirea organizaţiei pe care am fondat-o este tocmai deschiderea către aceste alternative de cooperare, cu adevărat avantajoase reciproc dar voit ignorate, în scopul – nedeclarat, dar evident – al spolierii României. De la afacerile producătorilor agricoli la siderurgie şi la contractele avantajoase pentru livrările de gaze (poate nu este târziu nici pentru o negociere a unor culoare de tranzit South Stream), o schimbare de paradigmă ar avea efecte nu benefice, dar absolut extraordinare asupra economiei româneşti.

Dar toate acestea depind în mare măsură de factorul politic. In ceea ce ne priveşte, propunem, pe cel mai serios ton, considerarea la justa valoarea a tuturor evenimentelor geopolitice care vor urma şi adoptarea unor măsuri şi atitudini politico-economice cu adevărat în favoarea României. Iar apropiata vizită a lui Vladimir Putin în China este un eveniment crucial şi prefaţa la o lume a viitorului cu repere radical diferite, pe care ar fi excelent să o anticipăm pentru a putea evolua.

  •  
    şi distribuie pe